Titlul: Artistul. În pielea lui Iniesta
Autor: Andrés Iniesta
Editura: Preda Publishing
Număr pagini: 359
An apariție: 12 martie 2018
Citește și participă la Concurs!
Prolog
Primele mele amintiri legate de fotbal vor juca întotdeauna pe terenul bucuriei. Pe de-o parte este vorba de bucurii istorice ale fotbalului românesc: de la Universitatea Craiova, în 1983, în semifinalele Cupei UEFA, la Steaua București câștigând Cupa Campionilor Europeni în fața FC Barcelonei, în 1986. Apoi a mai fost un moment magic, în 1988, pe un ecran de televizor unde se derulau niște imagini cu impurități (purici, în argoul telespectatorilor acelor vremuri). Totuși era destul de clar chiar și pentru un copil: în acele momente, în semifinale se juca o dramă pentru Germania de Vest, țara gazdă a Campionatului European de Fotbal din 1988, mult mai obișnuită cu victoriile. Echipa națională de fotbal a Olandei condusă de Rinus Michels propulsată de protagoniști ai viitorului trio de aur de la AC Milan: Marco Van Basten, Ruud Gullit, Frank Rijkaard se pregătea să desăvârșească o premieră. Depășea Germania în semifinale și câștiga finala cu URSS, devenind pentru prima dată campioană europeană.
Nu știu ce putea fi serios în mintea unui copil cum eram eu atunci, dar un lucru știu sigur: fierberea din timpul meciului de fotbal, discuțiile aprinse între adulți, surpriza și euforia de după, mi-au marcat definitiv interesul pentru acest sport. În cazul echipelor românești, era surpriza uriașă și participarea firească la o bucurie colectivă nemărginită. În cazul Olandei, a fost o puternică impresie personală și am rămas cu o simpatie nelimitată pentru această echipă.
Artistul. În pielea lui Iniesta – Andrés Iniesta
Am terminat de citit cartea Artistul. În pielea lui Iniesta. Desigur, cartea este cu și despre Iniesta, iar prologul meu la această recenzie a cărții nu își are rostul. Dar nu este chiar așa pentru că în introducerea mea sunt câteva cuvinte cheie cu care ne întâlnim și în carte: FC Barcelona, Frank Rijkaard, surpriză, premieră, euforie. Nu este deloc așa pentru că nu v-am mărturisit tot. Cartea asta este despre fotbal. Despre sportul rege care iubește doar pe cine îi place, dar este iubit de toți. Despre cum de pildă în 2010 urmăream cu înfrigurare deznodământul în finala Campionatului Mondial de Fotbal. Confruntarea se dădea între două ghinioniste ale competiției. Naționala Spaniei întâlnea în finală naționala Olandei într-un meci teribil de strâns. Spania avea darul să fie eliminată în sferturile de finală, iar Olanda să piardă finala. Sigur, am fost de partea Olandei și frustarea nu a dispărut nici după lectura acestei cărți când am înțeles de ce Spania a meritat pe deplin să spargă ghinionul. A câștigat atunci primul ei titlu de campioană mondială, convingând sportul rege să i se închine în sfârșit. Tocmai de aceea cartea asta este mai mult decât despre fotbal; este despre ceea ce nu știm, dar simțim; este despre cine și ce face diferența în sport și în viață.
Pur și simplu face diferența
Andrés Iniesta este jucătorul de fotbal și omul care este menit să facă diferența. A făcut-o pe terenul de fotbal, a făcut-o în viața și familia sa, în inimile fanilor, dar mai ales ale oamenilor care îl cunosc – coechipieri și prieteni sau rivali și prieteni. Admirația tuturor a câștigat-o cu multă trudă. I-a surprins pe toți cu calmul său vizionar, gândind mereu în stil mare, de când era doar un puști din satul Fuentealbilla și totul părea o utopie, până în momentul în care, deși totul părea pierdut, a marcat pentru echipa Spaniei golul victoriei în finala Campionatului Mondial de Fotbal, Africa de Sud, 2010, împotriva Olandei. A dedicat acel gol memorabil lui Dani Jarque jucătorul lui Espanyol, prietenul său, care murise înainte de vreme.
„Toată lumea își amintește golul. Nimeni nu-l va uita vreodată. Dar puțini își amintesc că Andres a jucat în șase dintre cele șapte meciuri din cadrul Campionatului Mondial și în trei dintre ele a fost votat jucătorul meciului, inclusiv în finală”.
Generozitatea, în stil Iniesta
Generozitatea e o trăsătură a sa de caracter și se manifestă chiar și în timpul jocului de fotbal, chiar și în fața și în mintea adversarilor: „Are ceva special, pe care ceilalți înaintași nu-l au – generozitate. Este genul de persoană care îți spune: «Haide, ia tu mingea», când el e pe cale să înscrie”. (Sergio Ramos – Real Madrid).
De aceea Iniesta a ales pentru cartea sa o formulă inedită, diferită de aceea a unei biografii tradiționale. Cartea reunește cu generozitate și ordonează gândurile sale alături de comentarii și amintiri ale coechipierilor, antrenorilor, adversarilor, familiei, prietenilor puse cap la cap într-un ansamblu unitar prin talentul și competența a doi jurnaliști, Marcos López și Ramón Besa.
În stilul său de pe terenul de fotbal, pe care unii îl consideră modest, alții îl apreciază dimpotrivă drept ingenios, Andrés Iniesta găsește subtil și în carte pentru fiecare din noi poarta de acces la spiritul fotbalistic. Și ce este acesta dacă nu un miracol al empatiei și comunicării, un transfer de energie cu împărtășirea unor emoții puternice.
Fiecare din noi își poate întâlni în carte eroul preferat, iar prilejul unic a fost posibil datorită lui Iniesta: eu l-am reîntâlnit în altă postură pe internaționalul olandez Frank Rijkaard, alții îi vor sorbi cuvintele lui Josep „Pep” Guardiola sau Thierry Henry, vor afla și altceva, neștiut, nerostit, despre eroii preferați. Cu toții vom poposi mai mult decât am fi crezut pe cel mai mare stadion de fotbal din Europa, Camp Nou, terenul FC Barcelonei, echipa pe care Andrés o deservește cu măiestrie și noblețe.
Când povestea este pasată mai departe
Mai întâi și întâi un puști slăbănog și firav, Andrés Iniesta, a fost remarcat de către copii ca el, cu care juca fotbal pe terenul școlii cu o plăcere nebună. Abia mult mai târziu atât noi cât și specialiștii am ajuns să știm ceea ce știm deja, ceea ce poate afla oricine cu un simplu search pe Google.
Cartea capătă farmec odată ce poveștile încep să se lege între ele ca un regal de pase. Unele sunt despre lucruri mai greu de descifrat la momentul în care s-au produs. De ce Andrés Iniesta a fost doar o „idee târzie” în capul lui Frank Rijkaard, antrenorul care a condus FC Barcelona spre cel de-al doilea titlu de campioană europeană din istoria clubului, în 2006, la Paris, după o perioadă de declin a echipei? De ce în semifinala Campionatului Mondial de Fotbal din 2010, Carles Puyol alege să trimită mingea în poartă cu capul dintr-o poziție practic imposibilă chiar și pentru Xavi, somat să-i trimită mingea din corner? Cum a evoluat FC Barcelona spre o viziune novatoare și cât de dificilă a fost misiunea unor reformatori precum Rijkaard sau Guardiola, care sunt acum aprobați cu admirație, dar atunci nimeni nu credea că vor reuși?
Fața nevăzută a victoriei
Dar sunt și lucruri pe care Iniesta nu le-a lăsat să se vadă: un lanț întreg de accidentări pe care le-a suportat cu stoicism tocmai când FC Barcelona și echipa națională de fotbal a Spaniei repurta cele mai răsunătoare victorii ale sale din istorie. Cunoscându-i în prezent meritele în acele meciuri de vis, ne întrebăm oare nu cumva un moment de slăbiciune în acea perioadă de agonie, unul singur ar fi fost de ajuns ca istoria extazului să fie alta?
Rămânem în minte cu cuvintele lui Vicente Del Bosque:
„Fanii lui Espayol, rivalii Barcelonei, se ridică și îl ovaționează în picioare. Este o priveliște fantastică. Spune atât de multe despre Andrés, despre ce și, mai ales, cine este el. Ca persoană și ca jucător. Echipele adverse pierd în fața celor mai mari rivali și totuși, fanii acestora îl aplaudă pe teren. Meciul de la Cornellà îl definește. Imaginile sunt incredibile, minunate. Cu adevărat minunate. Nu i se întâmplă nimănui așa ceva, încheie Del Bosque.”
Ni se derulează prin fața ochilor și relațiile speciale pe care le are cu familia, cu tatăl său, cu consătenii săi din Fuentealbilla pe care nu i-a dat uitării înconjurat de faimă. Povestea frumoasă de viață pe care o are în comun cu Anna, soția sa, care ne mărturisește: „Este afectuos, respectos, foarte atent și are grijă de ceilalți. Dar cel mai bun lucru la Andrées este ceea ce nu se vede, lucrurile despre care știu numai apropiații și care fac să ne simțim norocoși că-l cunoaștem.”
Poveștile tale despre fotbal se împletesc cu poveștile lui
La final nu pot să vă spun decât că într-un fel ciudat cartea lui Iniesta te învăluie. Simți că faci parte din ea. Pentru că poveștile tale despre fotbal se împletesc cu povestea carierei lui și a altor oameni din fotbal, cu poveștile despre el și activitatea sa fotbalistică, despre echipa lui, FC Barcelona. S-a înscris în academia La Masia, școala de fotbal a FC Barcelonei la 12 ani. În timpul liber era printre puținii copii din academie care frecventa biblioteca. Își face debutul la prima echipă în 2002 la vârsta de 18 ani și câștigă cu FC Barcelona de patru ori Liga Campionilor Europeni. Cele 33 de trofee pe care le-a câștigat de-a lungul carierei îl fac cel mai premiat jucător de fotbal spaniol din toate timpurile.
Un model
Andrés Iniesta este și poate fi un model pentru mulți tineri. Pentru cititori, cartea lui Iniesta are savoarea cărților de calitate: nu de puține ori te regăsești în paginile sale, apreciezi protagoniștii cărții tocmai pentru momentele lor de incertitudine, de cădere, de această dată nedisimulată, și te lași motivat de voința lor de neclintit de a merge mai departe, de a depăși o etapă. De aceea cred că recenzia este cea mai bună invitație la un concurs de creație despre voi și pasiunea voastră pentru sport.
Citește și participă la concurs!
Află cum poți participa și tu la Concursul: Eu și sportul, povestea celor mai intense experiențe! (click aici)
Primii trei clasați sunt premiați de editura Preda Publishing cu un exemplar al cărții Artistul. În pielea lui Iniesta – Andrés Iniesta
Despre carte mai poți citi aici.
