Titlu: Povești
Autor: Fraţii Grimm
Editura: Cartex
Număr pagini: 160
Trăia odată, demult un morar singur pe lume, fără copii sau nevastă, numai cu trei ucenici alături. Simțindu-se în pragul bătrâneții și cu puterile slăbite zi după zi, bărbatul le dezvăluie ucenicilor planurile sale: dorea să-i lase celui mai viteaz și vrednic dintre cei trei, averea sa, însă pentru asta băieții trebuiau să-i aducă calul cel mai frumos și cel mai bun. Încântați, flăcăii au plecat în lumea mare să găsească animalul aducător de noroc. Frații mai mari s-au unit, dându-l la o parte pe mezin, pe care nu-l vedeau cu ochi buni.
Pe timpul nopții, drumeții au oprit într-o văgăună ca să se odihnească, însă frații mai mari aveau gânduri ascunse; de cum Hans a fost furat de somn, frații săi au luat-o la fugă, abandonându-l pe mezin. În ziua următoare, acesta s-a trezit singur, în inima pădurii fără vreo apărare.
O pisică pestriță se apropie de băiatul abătut. Animalul află povestea băiatului și se oferi să-l ajute. În schimb, pisica dorea ca băiatul să o slujească timp de șapte ani de zile, iar la final îi va dărui un armăsar cum altul nu-i sub soare.
Flăcăul o însoți pe felină la palatul ei fermecat, acolo unde aceasta avea o mulțime de slugi din neamul pisicesc. Băiatul a luat masa alături de gazdă, după care a fost invitat să danseze alături de felină, în timp ce alte trei pisici cântau la violoncel, la vioară și chiar la trompetă. Neștiind pașii unui dans cu o pisică, băiatul refuză, după care a fost condus în camera sa, unde rămase până a doua zi.
În ziua următoare băiatul a plecat la muncă, în pădure pentru a aduce lemne gazdei. Și ca să aibă unelte potrivite pentru treabă, aceasta i-a dat un topor de argint cu coada de aramă și un ferăstrău de argint.
Flăcăul era bine îngrijit la palat, slujitorii palatului se purtau frumos cu acesta așa că tânărul a luat hotărârea de a rămâne în continuare în locuința pisicii.
Într-o altă dată, flăcăului i s-a dat misiunea de a cosi iarba din livadă, iar pentru asta i s-a înmânat o coasă de argint și o gresie de aur. Într-o altă zi, îl puse pe băiat să-i construiască o căsuță de argint dintr-o stivă de lemne de argint.
Cei șapte ani au trecut, iar Hans și-a încheiat misiunea la palatul pisicii. Felina l-a rugat pe băiat să se întoarcă la moară căci peste trei zile, ea îi va aduce calul mult visat. Băiatul a luat drumul spre casă, fiind îmbrăcat în aceleași haine de acum șapte ani care încă îl mai cuprindeau cu greu. Hans a ajuns la moară în timpul mesei, acolo unde erau și cei doi frați. Unul adusese un cal chior, în timp ce celălalt un cal șchiop.
De cum îl văzură frații pe mezin fără vreun cal, aceștia îl luară în râs și în batjocură, iar morarul văzându-l zdrențuros îl alungă din casă ca pe un câine, obligându-l să mănânce în cotețul gâștelor.
După cele trei zile, o caleașcă trasă de șase cai focoși a oprit la casa morarului. În urma caleștii o slugă ținea de căpăstru un alt cal, armăsarul promis lui Hans.
O frumoasă domniță a coborât, îndreptându-se spre casa morarului. Aceasta întrebă de băiatul care a servit-o credincios ani de zile. Imediat, domnița află că Hans se află în cotețul păsărilor și dădu ordin ca flăcăul să fie spălat și îmbrăcat cu haine frumoase și curate. După care vru să vadă caii aduși de frații mai mari. Armăsarul adus de domniță pentru Hans nu se compară nici cât negru sub unghie cu animalele fraților săi așa că morarul decise să-i lase moștenirea mezinului. Femeia refuză darul bărbatului, îl luă pe Hans și se îndreptară spre căsuța de argint construită de băiat, care se transformase într-un adevărat palat.
Hans şi frumoasa domniță au avut parte de toată frumusețea și bucuria vieții, trăind alături până la adânci bătrâneți.
Ori de câte ori citesc povești, mă îmbrac în inocența copilăriei, desprinzându-mă de realitate și dând crezare minunilor din cărți. Cred cu tărie în minuni, în fetele frumoase de împărat ori în prinții curajoși care luptă cu prețul vieții pentru persoana iubită. În acest tărâm minunat binele va învinge întotdeauna răul, iar omul credincios și loial va fi răsplătit cum se cuvine. Acestea sunt frumusețile basmelor, paralele cu viața de zi cu zi, însă mă simt fericită că pot avea parte de ele ori de câte ori mă cufund în lectură.
Citiți povești pentru o viață mai bună!
