Titlul: Charlie şi marele ascensor de sticlă
Autor: Roald Dahl
Editura: Grupul Editorial Art
An apariţie: 2021
Număr pagini: 200
Suspansul şi acţiunea primului volum „Charlie şi fabrica de ciocolată” de Roald Dahl continuă în acelaşi pas comic în al doilea volum „Charlie şi marele ascensor de sticlă”.
După ce au plecat din casa lui Charlie, bunicii, părinţii, dar şi copilul împreună cu domnul Willy Wonka au urcat în ascensorul de sticlă care i-a înălţat tot mai sus, spre nori. Primul moment amuzant al călătoriei este acela în care pasagerii au ajuns pe orbita Pământului şi cu toţii au început să plutească asemenea unor baloane. Acum, după atâţia ani, bunicii copilului au putut să părăsească patul, ceea ce a adus o mare bucurie şi un motiv de glume pentru Bunicul Joe.
Acolo sus, deasupra pământului, călătorii au întâlnit Hotelul Spaţial; de cum l-au zărit, aceştia au dorit să-l viziteze. De aici şi până la momentul cuplării cu vestitul hotel nu a fost decât un pas.
În tot acest timp, toate mişcările eroilor noştri erau atent monitorizate de însuşi Preşedintele Statelor Unite ale Americii care îi asociase cu nişte astronauţi dornici să-i arunce hotelul în aer. Pe lângă Preşedinte, toţi locuitorii de pe pământ erau doar ochi şi urechi la radio sau la televizor, dornici să fie ţinuţi la curent cu ceea ce fac necunoscuţii care au pătruns în Hotelul Spaţial.
Vizita eroilor noştri în frumoasa construcţie a fost întreruptă brusc de apariţia neaşteptată a Vermilor Fioroşi. Chiar dacă au reuşit să scape cu viaţă din calea acestor creaturi malefice şi să revină la bordul ascensorului de sticlă, Vermii s-au ţinut după ei, urmărindu-i şi băgându-le frica în sân.
În cele din urmă, domnul Wonka şi prietenii săi au scăpat cu viaţă de Vermi şi pe lângă asta i-au salvat şi pe astronauţii Preşedintelui. A fost o luptă grea, dar plină de satisfacţie la final. Prima oprire după acest război a fost chiar la Fabrica de ciocolată.
Ajunşi pe pământ, domnul Wonka a dorit să-i convingă pe bunicii băiatului, Bunicul George, Bunica Georgina şi Bunica Josephina să se dea jos din pat şi să meargă pe picioare ca orice om normal, însă aceştia au refuzat cu desăvârşire, ani la rând au stat numai în pat şi asta le place enorm. Dacă cu vorbă bună nu i-a convins să renunţe la acest obicei prostesc, domnul Willy le-a dat câteva pastile de întinerire pe care bunicii s-au certat cu scopul de a lua mai multe unul faţă de celălalt.
Fiecare bătrânel a luat câte patru pastile, ceea ce înseamnă că vor întineri cu optzeci de ani căci o singură pilulă are puterea de a întineri cu douăzeci de ani persoana ce o va bea. Vă puteţi închipui, dragii mei cititori, ce s-a întâmplat după întinerire, în special cu Bunica Georgina care avea iniţial şaptezeci şi opt de ani, dar a luat din lăcomie patru pastile. Rezultatul este neaşteptat dar vă las să-l descoperiţi singuri doar citind opera de faţă.
Scriitorul Roald Dahl ne surprinde plăcut de fiecare dată, iar finalurile operelor sale sunt memorabile, lăsându-ne fără cuvinte şi cu o părere de rău în suflet deoarece ne apropiem de final, punând punct lecturii. O scrisoare primită de domnul Willy avându-l ca expeditor pe însuşi Preşedintele Statelor Unite a adus o mare bucurie în viaţa eroilor noşti. Pe lângă onoarea de a vizita Casa Albă, această veste a mai adus şi un alt motiv de bucurie căci cei trei bunici ai lui Charlie au uitat de lenevit şi au decis să se ridice în picioare după douăzeci de ani de stat. Povestea lui Charlie ascunde şi alte picanterii ce aduc zâmbetul şi buna dispoziţie în viaţa cititorilor. Nu vreau să mă credeţi pe cuvânt ci să vă convingeţi singuri! Aştept părerea voastră!
Pe blogul nostru mai puteţi găsi recenzia romanului „James şi piersica uriaşă” dar şi câteva curiozităţi despre scriitorul Roald Dahl. Lectură plăcută!
