Frumoasa Lumii – Mihai Eminescu

Titlul: Proză (conține Frumoasa lumii)
Autor: Mihai Eminescu
Editura: Cartea Românească Educațional
An apariție: 2019
Număr pagini: 300

Vânătorul și Pădurea neagră

Împins de sărăcie, într-o bună zi, un om care trăia din te-miri-ce-ul pe care-l vâna, a pornit să facă ceva nebunesc. Cu o „turtă-n traistă” și cu „pușca-n spate” a întins-o la drum tocmai către Pădurea neagră. Locul nu avea o reputație prea bună și era ocolit de orice om cu un dram de minte și cu frică de cele rele. Nicidecum să vrea cineva să intre aici cu tot dinadinsul. Vrei să dai de belele, ca omul din poveste, ele îți răsar în cale în cea mai îmbietoare și neprimejdioasă înfățișare. Apoi, Dumnezeu cu mila. Oare ce ar fi putut găsi acolo omul nostru?

Pasărea de aur

Omul ochi o pasăre de aur și nu i-a fost greu să o prindă de vie și să o aducă la el acasă, la familia sa. Văzând că face ouă de aur, omul se gândi că puteau, el și ai lui, să ducă un trai bun numai din vânzarea ouălor. Pasărea făcea câte un ou de aur în fiecare duminică, după care vânătorul mergea la un negustor evreu și lua pe un ou o mie de lei. Era suficient pentru nevoile vânătorului, dar negustorul, dușmănos și lacom, își puse în minte să-i afle taina omului.

Negustorul ucigaș

Îi făcu o vizită vânătorului, iar ochiul său versat și cu știință de carte observă imediat pasărea și ce sta scris pe gușa acesteia, ceva ce sărmanii ei stăpâni nu reușiseră să citească și să descifreze: „Cine-a mânca inima are să fie-mpărat; cine-a mânca rânza, de câte ori s-a trezi pe noapte, de-atâtea ori are să găsească câte o pungă de bani sub cap; cine-a mânca maiurile are să fie om cu noroc în lume, oriunde va merge el, orice pas a face el, tot cu noroc are să fie”.

Văzând acestea, negustorul îi făcu pe loc o ofertă vânătorului ca să vândă pasărea. Dar vânătorul nu acceptă târgul, gândindu-se că pasărea era tot câștigul, pentru el și familia lui. Șiret, negustorul făcu ce făcu și, sub pretextul că se simte rău, ceru găzduire peste noapte vânătorului ca să-și pună a doua zi planurile infernale în aplicare. Nu se mulțumi să fure pasărea ci merse mult mai departe cu gândul și fapta. Omorî pe vânător și îi ademeni, cu promisiuni de căsătorie și trai bun, nevasta, împingând-o către o faptă necugetată. Cu pasărea tăiată și negustorul gata să o înfulece pe toată pentru a-și spori șansele de câștig, nimeni nu s-ar mai fi așteptat la o răsturnare de situație.

Împăratul, chetuitorul și norocosul

Hazardul a făcut ca cei mici, copiii vânătorului, să scape nesupravegheați la masă și  să se înfrupte din carnea păsării. Au împărțit frățește: „cel mare inima, cel mijlociu rânza, cel mic maiurile”. Apoi au fugit și s-au ascuns. Negustorul a bătut nevasta, a căutat copiii să-i mănânce, dar iai de unde nu-s. Primejdia a trecut, negustorul s-a dus în treaba lui că Dumnezeu nu a dormit și nu doarme.

Așa cum vă puteți și voi închipui, cei trei copii nu s-au ales doar cu câte o porție gustoasă de mâncare ci li s-a întâmplat exact ceea ce era scris pe gușa păsării: cel mare s-a făcut împărat, cel mijlociu pe unde umbla găsea câte o pungă cu bani, cel mic era tare norocos.

Ei, dar știți cum e, nu era în toate numai bine. Împăratul se îndepărtase de familie și uitase pe mama sa sărmană, băiatul care găsea iar și iar pungi cu bani, cheltuia pe măsură, iar feciorul cel mic…

Pe cât de cheltuitor era băiatul cel mijlociu, pe atât de visător ni se înfățișează. El caută să se însoare cu Frumoasa Lumii, o fată de boier cam înfumurată și afurisită.

Cel mic, am putea spune fără să greșim, că a avut mult noroc de… aventură. Până să se însoare tocmai cu fata împăratului care „îi era dragă de-o prăpădea din ochi”, a trecut prin multe pățanii. Și vă puteți închipui ce isprăvi a făcut dacă a reușit să dobândească tocmai din rai cheia iadului și să comande unei armate de oameni de fier, să fie ascultat de toți dracii. Veți afla singuri aventurile lui, că așa se cuvine, să nu vă stric eu plăcerea lecturii.

Frumoasa Lumii

Noi revenim la Frumoasa Lumii, că de la numele ei a primit și povestea titlu, și la băiatul mijlociu care o râvnea cu ardoare. Această frumoasă era fiica unui boier și pe cât era boierul de încăpățânat, pe atât era și odrasla de mândră și neînduplecată.

Dar nici feciorul cel mijlociu nu era mai prejos. Pentru a-i zdrobi rezistența, organiză un bal strălucit și invită pe toată lumea așadar și pe Frumoasa Lumii, iar fata lumină balul cu frumusețea ei. Puse la cale și un joc de cărți și se arătă total nepăsător că pierdea toate paralele ca să le câștige fata. Era mulțumit că reușise să-i atragă atenția fetei și știa că oricând avea nevoie de bani nu trebuia decât să se trezească de mai multe ori pe noapte.

Fata vorbi cu tatăl său, boierul, și îl invitară la ei. Jocul de cărți se repetă și norocul era din nou de partea fetei, încât începuse să creadă că într-adevăr era pricepută. Ba, voia să afle de unde are tânărul atâția bani. Îi promise că îl ia de soț dacă îi spune secretul lui. Naiv, băiatul mărturisi, iar fata îi dădu să bea o licoare ca să verse rânza de la pasărea pe care o mâncase odată.  Acum fata avea rânza și oricând dorea ea avea bani la dispoziție.

După cele întâmplate, tânărul a fost dat afară fără remușcări așa că pleacă în lume cu calul său și cu un rest de bani de care mai dispunea. După ce nimeri într-un camp de flori și dădu peste un iaz cu puteri miraculoase făcu cale întoarsă și puse la cale un plan de răzbunare năzdrăvan și bine ticluit.

Cum o va transforma și o va lecui pe Frumoasa Lumii de lăcomie și mândrie și cum au trăit ei apoi alături de frații și cumnatele lor, în belșug și fericire, veți citi și veți afla.

Basmul

Cunoscut mai ales pentru lirica sa, Mihai Eminescu a fost pasionat și de istorie, preocupat de filozofie și a cules creații populare: cântece de petrecere, basme.

De ce vă recomand să citiți basmul Fumoasa Lumii? Pentru că este o poveste plină de haz, iar povestitorul ei pare un mesager din lumea basmelor care intervine glumeț, pe tot parcursul poveștii, oferindu-ne tot felul de explicații care mai de care mai hazlii, după vorba populară:

Apoi poveste, poveste, D-zeu la noi sosește, că-nainte mult mai este

[…] că știi d-ta că el, bătrânu, deși avea putere, nu putea intra în rai, dar ista ca copil…

(că știi d-ta, nouă ni s-a părut că era-n gură, da el era tocma-n fundul pământului, când a-nchis el piatra)

La fel de șugubețe și plăcute la vorbă sunt și pesonajele de rang înalt. Un împărat vorbește precum un om din popor:

— Fiindcă ești ginere de-mpărat, mi-i da ajutor ș-oi putea să bat pe vrăjmașul meu.

Și mai ales pentru că personajul principal feminin este atipic; îi seamănă Ilenei Cosânzene, întruchiparea perfecțiunii feminine din basmele populare românești, doar la chip și înfățișare, în rest pare a fi desprinsă mai degrabă din comedia lui William Shakespeare, Îmblânzirea scorpiei. Lecturi plăcute!