Titlul: Învăţ să citesc! Nivelul 1 – Gâsca de aur
Autor: Fraţii Grimm
Editura: Gama
An apariţie: 2016
Număr pagini: 16
Asemenea altor povești, opera de față debutează cu faimoasa formulă: A fost odată ca niciodată… O familie avea trei fii, iar pe mezin, l-a poreclit Prostilă. În ochii rudelor nu creștea deloc, rămânând la stadiul unui tânăr umil și demn de dispreț.
Într-o bună zi, băiatul cel mare a luat drumul spre pădure ca să taie lemne, iar mama grijulie i-a umplut desaga cu o prăjitură tare gustoasă și-o sticlă cu vin.
De cum a ajuns acesta în pădure, un bătrânel îi ieși în cale, rugându-l să-i dea câte puțin din bunătățile sale, însă flăcăul, cu răutate în suflet, îl respinse pe necunoscut sub pretextul că dacă va împărți cu acela bucatele, el cu ce se va mai alege apoi.
După ce s-a despărțit de bătrânel, băiatul și-a văzut de drum, îndreptându-se spre locul de unde urma să taie lemnele. Nici nu a dat de trei ori cu toporul în trunchiul unui copac căci unealta de lucru i-a căzut din mână lovindu-l în braț. Durerea și suferința l-au oprit din lucru, fiind nevoit să se întoarcă acasă ca să se bandajeze.
Văzându-și fratele rănit, fiul mijlociu a luat hotărârea de a merge chiar el la lemne în ziua următoare; mama sa i-a dat și acestuia aceleași bunătăți, iar soarta i-l scoase în cale pe același bătrânel. Dând dovadă de același caracter mizerabil ca şi fratele său mai mare, flăcăul îl refuză pe cerșetor. Acesta, spre deosebire de celălalt, se lovi în picior și plecă suferind acasă.
Văzându-și frații răniți, Prostilă le-a cerut părinților să-l lase să meargă în pădure; la început tatăl nici nu a vrut să audă, dar la insistențele mezinului a cedat. Mama sa i-a dat și lui o prăjitură mai puțin gustoasă, căci fusese coaptă în vatră, și o sticlă de bere acră.
Și acestuia, bătrânelul i-a ieșit în cale cu aceeași rugăminte: să primească puțin din bunătățile flăcăului. Mezinul, a dat dovadă de un suflet și-o inimă de aur, acceptând să ia masa cu necunoscutul; mare i-a fost mirarea când a descoperit că în locul prăjiturii mai puțin delicioase și a sticlei de bere se aflau o prăjitură mare și bună și o sticlă cu vin de soi. După terminarea mesei, bătrânelul l-a sfătuit pe băiat să taie un copac mare, afirmând că la rădăcinile plantei se afla ceva valoros care l-ar putea face fericit pe băiețandru. Omul acela se făcu apoi nevăzut.
Prostilă urmă sfatul bătrânului, doborî copacul cu pricina și astfel dădu peste o gâscă cu penele de aur. Luă pasărea cu gândul de a se întoarce acasă, însă seara se lăsă, îngreunând mersul băiatului care a fost nevoit să poposească la han. De cum a ajuns, cele trei fete ale hangiului au și pus ochii pe pasărea minune și se tot gândeau cum să facă să pună mâna măcar pe o pană de gâștei.
Fata cea mare, urmărindu-l pe Prostilă și având prilejul de a fura o pană, când acesta a ieșit până afară, a avut parte de o mare surpriză; pe când se pregătea să smulgă o pană, mâna i-a înțepenit pe loc. Destinul surorii mijlocii a fost mai dur, aceasta a rămas înțepenită. Și fata cea mică nu a fost scutită de pedeapsă, așa că cele trei surori și-au petrecut noaptea lângă pasărea minunată.
În ziua următoare, Prostilă și-a luat gâsca, îndreptându-se spre casă. Dar ce să vezi, fetele se ţineau scai de băiat, de parcă acesta ar fi fost un magnet. Văzând spectacolul, popa, dascălul și doi țărani s-au aliniat în șir cu cele trei fete ale cârciumarului și l-au urmat pe băiat.
Ajungând în oraș, zvonul că împăratul vrea să-și mărite fata cu cel care o va face să râdă ajunse la urechile lui Prostilă care se și îndreptă spre domniță. Dar de îndată ce copila îi văzu pe cei șapte mergând în șir indian după băiatul cu gâsca s-a pus pe un râs de nu se mai putea opri.
Deși îndeplinise condiția impusă de împărat pentru a-i lua fiica de nevastă, tatăl fetei nu prea s-a dovedit încântat de viitorul ginere, așa că-i mai dădu și o a doua poruncă: să-i aducă pe cineva capabil să bea tot vinul ce se afla în pivniță.
Auzind noua sarcină, gândul băiatului a zburat la omul din pădure, singurul capabil să-l ajute așa că se întoarse de unde plecase. Ajuns, flăcăul îl găsi pe bătrânel supărat căci îl năpădise o sete pe care nu o putea astâmpăra. Necazul omului era cheia rezolvării problemei băiatului așa că Prostilă l-a luat pe bătrânel și l-a dus în pivnița împăratului unde omul era liber să bea butoi după butoi.
După îndeplinirea misiunii, flăcăul se înfățișă împăratului, dar în loc să primească mâna fetei, primi o altă poruncă: să găsească pe cineva capabil să mănânce un munte de pâine.
Omulețul bătrân din pădure l-a salvat din nou pe băiat. Până seara, acesta a mâncat muntele de pâine, scutindu-l pe Prostilă de noua misiune.
Și a treia condiție a fost îndeplinită de băiat, însă tot nu a primit ceea ce i se cuvenea: fata împăratului. Tatăl copilei s-a împotrivit iar, dându-i flăcăului o nouă misiune: să-i aducă o corabie cum alta nu mai era în lumea toată.
În semn de mulțumire pentru darurile oferite de băiat, bătrânelul din pădure îi oferi acestuia corabia mult visată de împărat. De cum a ajuns cu nava la curtea împărătească, tatăl fetei nu a mai avut ce comenta și astfel i-a încredințat copila lui Prostilă. Cei doi au avut parte de o nuntă mare și de o viață frumoasă plină de iubire.
La finalul lecturii am rămas cu două concluzii demne de reținut: întotdeauna inima de aur va fi răsplătită tot cu aur, iar ceea ce îți este ursit niciodată nu va fi înlocuit (fata de împărat îi era ursită lui Prostilă așa că indiferent de piedicile puse de împărat, cei doi au avut parte de dragoste).
