Titlul: Hansel şi Gretel
Autor: Fraţii Grimm
Editura: Prut
An apariţie: 2008
Număr pagini: 16
Basmul Hänsel și Gretel, binecunoscut în folclorul german, a fost adaptat de către Frații Grimm și publicat în 1812. Basmul a inspirat realizarea unei opere omonime în 1893 de către compozitorul german Engelbert Humperdinck, fiind adaptat și în cinematografie.
Într-o căsuţă sărăcăcioasă îşi ducea traiul de azi pe mâine, un tăietor de lemne alături de copiii săi, dintr-o căsătorie anterioară, Hänsel şi Gretel şi mama vitregă a acestora.
Lipsa hranei a devenit o problemă pentru familia tăietorului de lemne. Având interes doar pentru binele său, mama vitregă vede o salvare în abandonarea odraslelor în pădure. Cu chiu, cu vai şi cu inima pe jumătate frântă, bărbatul cedează în faţa femeii, acceptându-i planul diabolic. Discuţiile celor doi părinţi au fost surprinse de copilaşi, care, ştiind ce va urma, îşi fac planuri de salvare.
La scurt timp după ce părinţii au adormit, Hänsel părăseşte căsuţa şi începe să-şi umple buzunarele cu pietricele sclipitoare din faţa casei. Aceste pietricele mici ca nişte bănuţi de argint urmau să le arate drumul înapoi spre casa părintească.
În zorii zilei următoare, copiii au fost treziţi de femeia cea rea, care le-a dat câte o bucăţică de pâine, fiecăruia, acesta fiind prânzul lor, după care au pornit la drum sub pretextul de a merge să adune lemne.
Cei doi fraţi au fost abandonaţi în pădure, lângă un foc aprins, ca să nu îngheţe.
La lăsarea nopţii şi apariţia lunii, cei doi au pornit spre casă, urmând traseul indicat de pietricelele sclipitoare aruncate de băiat cu ceva timp în urmă.
Ajunşi acasă, singurul care s-a bucurat de venirea lor a fost tatăl acestora.
După un timp, foamea iar a căzut peste familia tăietorului de lemne, iar femeia cu inimă de piatră a recurs din nou la planul său nemilos; de această dată, norocul nu a mai fost de partea celor doi fraţi, căci mama vitregă a închis uşa casei, şi astfel nu au mai putut aduna pietricele salvatoare.
Naiv, băiatul a înlocuit pietricelele cu firimituri de pâine, pe care le-a presărat pe drum.
Părăsiţi în inima pădurii, copiii se alinau cu gândul că firimiturile le vor indica drumul spre casă. Dar, din păcate, resturile de pâine au fost mâncate de vieţuitoarele pădurii şi astfel copiii s-au rătăcit.
În a treia zi de hoinărit în pădure, frăţiorii au zărit o pasăre albă frumoasă, care le-a atras atenţia prin cântec şi care le-a arătat drumul spre o casă minunată din turtă dulce cu ferestre din zahăr.
Flămânzi, copiii au mâncat din acoperiş şi chiar din fereastra casei; aşa bunătăţi nu mai gustaseră de multă vreme.
Zgomotul produs de musafiri a atras atenţia stăpânii casei, care, speriată, a ieşit afară, dând cu ochii de vizitatori.
Bătrânica i-a invitat pe musafiri în casă, oferindu-le bucate alese şi chiar un pat cald şi moale pentru odihnă. Femeia s-a arătat prietenoasă şi bună, însă, în realitate, era o vrăjitoare neagră la suflet care prindea copiii în capcană. Intenţionat şi-a făcut casa din turtă dulce ca să fie o atracţie pentru prunci, pe care-i prindea, îi ucidea, apoi îi fierbea, urmând să-i mănânce.
În ziua următoare, femeia cea rea l-a luat pe băieţel din pătuţ şi l-a închis într-o cuşcă cu gratii de fier. Apoi a trezit-o şi pe fetiţă, punând-o să aducă apă pentru a găti ceva bun pentru băiat, cu scopul de a-l îngrăşa.
Ca să-i măsoare greutatea, vrăjitoarea cerea să i se arate un deget, însă Hänsel, ştiind că femeia nu vede prea bine, îi arătă un oscior, păcălind-o că prada era la fel de slabă.
După lungi zile de aşteptare, femeia îşi ieși din minţi şi hotărî să-l gătească pe băiat indiferent de greutatea sa.
Vrăjitoarea se pregătea de ospăţul mult dorit, nu înainte de a aprinde cuptorul sub pretextul de a face pâine, însă acesta era destinat copilei. Fetiţa a fost rugată de vrăjitoare să încerce cuptorul, însă copila deducând planul malefic al acesteia, s-a făcut că nu înțelege, lăsând-o pe femeie să-i arate cum stă treaba. În timp ce vrăjitoarea se pregătea de instruire, copila a împins-o pe aceasta în cuptor, unde şi-a dat duhul.
Rămaşi singuri, frăţiorii au cotrobăit prin casa vrăjitoarei, dând peste lăzi cu perle şi pietre preţioase cu care şi-au umplut buzunarele.
Părăsind casa de turtă dulce, copiii au mers timp îndelungat până ce au ajuns la o apă. Malurile apei nu erau legate de niciun pod, aşa că cei doi au fost nevoiţi să roage o raţă să-i treacă apa.
Ajunşi pe celălalt mal, drumul spre casă li s-a părut cunoscut şi astfel le-a fost uşor să ajungă la casa părintească.
Ajunşi acasă l-au găsit pe tatăl lor trist, supărat şi, într-un fel, vinovat pestru abandonul acestora; era singur, nevasta sa murise.
Cu podoabele luate din casa vrăjitoarei, cei trei şi-au asigurat un trai mai bun şi o viaţă frumoasă împreună.
