În papuceii copilăriei – Aurora Luchian

Pe poeta Aurora Luchian „am cunoscut-o” în anul 2010, prin intermediul revistei „Draga mea pentru copii”, unde atât autoarea cât şi eu publicam; mai târziu, internetul (facebook-ul) a fost al doilea mijlocitor al prieteniei noastre. Îi lecturez creaţiile cu mare plăcere, pentru că mă fac să retrăiesc copilăria, îmi aduc zâmbetul pe chip de fiecare dată.

Recent, am „degustat” volumul de versuri intitulat „În papuceii copilăriei” apărut la Editura Editgraph, Buzău, 2014, editat și tipărit cu sprijinul Bibliotecii Cronopedia. Vă invit și pe voi să „serviți”, dragi prieteni şi cititori, mici și mari, bineînțeles, conformându-vă ținutei. Să înceapă petrecerea în papucei!

Titlul inspirat al volumului, „În papuceii copilăriei”, ne poartă gândul spre o cărticică închinată copilăriei, dedicată copiilor, între care se regăsesc fiul autoarei, Eden, și nepoții ei, Anca și Iulian. Metafora adorabilă din titlu ne duce cu gândul la vârsta de aur în care nu ştiam de necaz ori supărare ci eram fascinaţi de tot ce ne înconjoară, încercam să găsim răspuns la curiozităţile ce ne frământau, chiar dacă pentru adulţi aceste frământări păreau niște banalităţi sau cel mult o sursă de amuzament. Fiind la rândul ei mamă, poeta s-a confruntat cu situaţii ori curiozităţi amuzante din viaţa fiului său şi astfel, cu pasiune şi dăruire, a încercat să le explice ori să le găsească răspuns, în versuri. Singurul marele defect al acestei perioade din viaţa noastră este că ţine prea puţin, însă nevrând să ne dezlipim de dânsa, îi purtăm imaginea veşnic vie în suflet.

Papuceii este diminutivul substantivului papuci. Aceștia reprezintă un soi de încălţăminte uşoară de vară; de aici putem deduce că imaginea copilăriei ni se prezintă ca un tărâm scăldat în joc, candoare şi bucurie. Autoarea ne sugerează și că pentru traversarea acestui tărâm, noi adulții nu putem pătrunde oricum, ci doar printr-o redimensionare magică, astfel încât să încăpem în papuceii potriviți, care să ne poarte pașii ușori, nepăgubind nimic în calea noastră.

Și într-adevăr copilăria este ținutul în care atingem toate lucrurile, sentimentele, ființele fragile și mărunte, iar acestea capătă o importanță extraordinară. Aflăm de groaza tatălui Mărăcin când l-a pierdut pe fiul său, Mărăcinaș, de discuția „ca între femei” dintre Două vrăbiuțe, iarna!, de mândria unei harnice și tipicare furnici când a săvârșit o mare vitejie, luptându-se pentru fărâma sa pe boticul lui Azorel.

Din toată inima, poeta împarte câte o morală potrivită pentru fiecare: ai grijă ce-ți dorești, nu judeca cu părtinire sau pripit, fii bun, drept și înțelept! Mesagerii ei sunt: gâze, arbori, păsări, micuțe viețuitoare ale pădurii. Învățăm de la cei mărunței că viața cu bune și cu rele, cu ierni geroase și zile de toamnă mohorâte, trece mai ușor dacă există prietenie, solidaritate și compasiune.

Cum nu se putea altfel, volumul de faţă se deschide cu o poezie despre dragostea maternă, despre legătura strânsă dintre mamă și copil. Aceasta este descrisă cu multă sensibilitate cu ajutorul unor păsărele: O mamă turturea, cu-n suflet cum altu’ nu-i,/ Îşi alina odorul, murind de dragul lui,/ Hrănindu-l grijulie, când ciocu-şi deschidea,/ Şi-l ciugulea prin puf, un fel de-al mângâia. (Inimă de mamă III).

Alegerea unei meserii se face cu rost, în funcţie de aptitudinile pe care le avem și mulțumită aşa-zisei tradiţii a familiei, care se moşteneşte din tată-n fiu; adesea ne mai amintim de perioada copilăriei când visam să ajungem: doctoriţe, avocaţi ori poliţişti, însă viaţa ne-a oferit o altă întorsătură: – Îţi mulţumesc ţie, tată,/ Că de mic îmi ziceai mie:/ „Ia şi-nvaţă meserie, Că-ntr-o zi ţi-o prinde bine,/ Şi-o să-ţi aminteşti de mine!”, a concluzionat recunoscător bursucelul. (Meseria este brăţară de aur).

Prima lecţie serioasă din viaţa unui copil începe şi se găseşte în „Abecedar”; acest manual poate simboliza prima treaptă spre maturizarea finală: Prima carte-i ca un dar,/ Se numeşte „Abecedar”./ Dacă atenţi aţi citi. Sigur aţi descoperit!.

Nici „Bunele maniere” nu sunt de neglijat; ele ajută un prunc să câştige aprecierea şi iubirea celor din jur, iar mama, prin intermediul odrasle, respectul celor din jur şi mândria de a avea un copil educat şi manierat: Sunt mândru de mama mea,/ Că m-a educat aşa. Când primesc o ciocolată, „Mulţumesc” spun de îndată.

În mai multe opere, autoarea devine avocat ori ia parte la cearta sau supărările micilor vieţuitoare şi-ncearcă să facă lumină, finalizând conflictele cu răbdare şi dreptate:

Trubadurul greieraş,/ A-ncurcat-o copilaş!/ L-a acuzat o furnică,” Că-i fură o boabă mică, Şi de-o vreme, necaz mare,/ E târât prin tribunale!”. (Procesul greierului cu furnica).

– Proces mare! Proces mare!/ Croncăne, apăsat şi tare, O cioară în zori de zi,/ De tot codrul îl trezi. (Procesul).

Ariciul e disperat,/ Îşi caută avocat./ Este dat în judecată,/ C-a furat un măr, odată... (Ariciul la judecată).

Rând pe rând, anotimpurile trec prin condeiul autoarei, punându-le în valoare frumuseţea, bogăţia, dar și obiceiurile, mai mult sau mai puțin pe placul viețuitoarelor. Iarna este privită ca o zână, ce aruncă steluţe argintii, împodobind pământul şi aducându-l pe Moş Crăciun la copiii cuminţi ce ascultă de părinţi ori de bunici: Să nu pleci iarnă, degrabă,/ Eşti frumoasă şi de treabă, Cu sclipiri şi suflet bun, Că-l aduci pe Moş Crăciun! (Să nu pleci iarnă, degrabă!)

Cu dibăcie şi mult talent, autoarea pune în valoare ambele aspecte ale toamnei: partea mohorâtă, care i-a dat reputația de vrăjitoare a verii. Deşi nu este pe placul multora, Printre buruieni uscate,/ Şi gângănii alarmate,/ Toamna lungă şi ploioasă,/ A secerat ca o coasă,/ Tot ce-a întâlnit în cale,/ De pe munţi, dealuri şi vale,/ Lăsându-le zgribulite,/ Lăcrimate, pustiite…. (Baladă de toamnă), toamna este percepută de alții drept anotimpul recoltei, fiind generoasă, bucurându-ne cu darurile sale aromate: Peste frunza foșnitoare,/Calcă Toamna apăsat,/Arămie, zâmbitoare,/Multe daruri a lăsat. (Doamne, ce frumos îi șade!)

Frumuseţea zilelor de vară nu a trecut neobservată de ochiul liric al poetei: Prin fâneţe foşnitoare,/Şade greierul la umbră,/Vântul caută răcoare,/Nici furnica nu mai umblă!. (O zi de vară).

Unele elemente ale naturii sunt personificate, devenind astfel tovarăşele creatoarei: Cerne iarna, gospodină,/ Pulberi dalbă şi fină./ Iar pe geamuri pune flori,/ Croşetate doar în zori.. (Cerne iarna, gospodină).

Colo, hăt, cât mai departe,/ Unde zările se culcă,/ Covrigite pe o parte;/ Soarele călduț tot urcă,/ Doar că a uitat să-şi lase,/ Pijamalele lucioase. (Soarele în pijamale).

Copilaş, auzi suspine?/ E Octombrie, ştiu bine!/ Plânge de cu zori aşa,/ Fiindcă mâine va pleca. (Copilaş, auzi suspine?)

Cine plânge în grădină?/ Toamna mea, ce altădată,/ Avea vânt, şi ploi, şi tină,/ Când cu neguri, când brumată! (Toate plâng cu toamna mea!).

Inspirată din evenimentele din viaţa de zi cu zi, autoarea creionează câteva fabule pline de adevăr, învăţăminte şi mesaj.

Sub masca unor animăluţe inteligente stau oamenii din jurul poetei: Ai haine şi nu le-mbraci?/ Te rog, dă-le la săraci,/ Vei vedea că într-o zi,/ Domnul te va răsplăti!/ Eşti bogat şi nu le dai?/ N-o s-ajungi cu ele-n Rai! (Povestea unui greieraş).

Cu mult talent, dragoste şi pasiune, poeta Aurora Luchian pune suflet în toate creaţiile sale, iar acest lucru se simte în timpul lecturii, transformându-le în adevărate comori pentru copii şi nu numai. Operele autoarei sunt mai mult decât nişte poeme, ele reprezintă adevărate poveşti… în rime. Am salutat reunirea lor într-un volum.

Gânduri de la autoare

Am rugat-o pe doamna Aurora Luchian să ne transmită la finalul prezentării noastre și câteva gânduri după apariția acestui diafan volum de poezii – primul pentru autoare – într-o plimbare, preț de câteva rânduri, prin grădina creației până la izvoarele inspirației sale lirice.

Volumul de poezii „În papuceii copilăriei” a văzut lumina tiparului, datorită unei persoane cu suflet generos, doamna Lenuş Lungu, creatoarea site-ului Cronopedia, oferindu-mi ca premiu, 50 de volume de autor, pentru cele mai multe şi frumoase poezii, postate pe site.

A fost o surpriză de excepţie, şi şansa de a publica prima carte de poezii pentru cei mici, ca într-un bucheţel de suflet, bucurând multe sufleţele, care, cunoscându-mi activitatea literară din câteva publicaţii, reviste şi culegeri şcolare, ori virtuală, i-am făcut fericiţi având volumul meu, ceea ce pentru mine face cât toate comorile lumii!

Timpul acordat pentru pregătirea volumului, a fost foarte scurt, câteva săptămâni, aşa că nu am stat să scotocesc prea mult, selectând cele mai deosebite poezii. Tot ceea ce am publicat, sunt o parte din „uceniciile”, simple şi mai stângace, însă plăcute, sensibile şi pline de învăţăminte, la care ţin enorm de mult; iar restul sunt foarte actuale, profesioniste, înveşmântate în metafore delicate, la fel de gingaşe, intercalându-le, formând un tot unitar, preţios.

Ideea pentru titlul volumului, a venit spontan, pur şi simpu, „În papuceii copilăriei”, a fost primul gând, şi aşa a rămas, căci aici, în acest volum, copilăria zburdă în papucei catifelaţi, într-o lume mirifică, liberă, plină de frumos, culoare şi inocență.

După publicare, a trebuit să reeditez volumul, deoarece nu reuşisem să acopăr toate cerinţele, iar acest fapt m-a determinat să mă gândesc la un al doilea volum, în care să public doar materiale didactice: jocuri matematice în rime, ghicitori, rebusuri, epigrame, anecdote, etc.; însă volumul „În papuceii copilăriei”, va rămâne pentru mine, ca o primă dragoste de nepreţuit!

Aurora Luchian este autoare de versuri pentru copii, fabule, pamflete, texte umoristice, epigrame şi catrene. Colaborează la publicații pentru copii și am regăsit-o pe site-rile poezie.ro sau Confluențe lirice, unde, de asemenea, puteți lectura din scrierile ei. Acest prim volum poate fi lecturat și în variantă electronică pe http://issuu.com/johnnyem/docs/auroraluchian-inpapuceiicopilariei-

Vă puteți întâlni chiar voi cu autoarea pe pagina de FB https://www.facebook.com/aurora.luchian