Titlul: Jurnalul unui puşti, vol. 2: Rodrick e cel mai tare
Autor: Jeff Kinney
Editura: Grupul editorial ART
An apariţie: 2022
Număr pagini: 232
Ceva sau cineva răstoarnă din nou planurile bine ticluite de puştiul Greg Heffley şi îl bagă din nou în bucluc. Relaţiile sunt iar tulburate, fie că e vorba de relaţia cu prietenul său cel mai bun, Rowley, cu colegii, cu Mami, cu Tati ba chiar cu fratele mai mic, Manny.
Dar cel mai tare se încurcă lucrurile atunci când vine vorba de Rodrick, fratele mai mare. După cum am aflat din primul volum al seriei „Jurnalul unui puşti”, acesta nu pierde nicio ocazie să-l şicaneze pe Greg, dar cade mereu în picioare în faţa părinţilor. Iar mai nou, Rodrick se transformă în cel mai tare coşmar al lui Greg. Iar acest coşmar îi ocupă în întregime cel de-al doilea jurnal intitulat sugestiv: „Rodrick e cel mai tare”.
Întâmplările cu haz completate de tot atâtea desene hazlii se ţin lanţ pentru cititor, iar dacă nu găsiţi vreun partener de lectură prin preajmă, vă asigur că nu va trece mult până când cineva vi se va alătura. Pentru că veţi râde în hohote, iar asta se va întâmpla garantat după fiecare pagină.
Informaţii despre începuturile celebrei şi îndrăgitei serii de cărţi (zece la număr, în prezent), „Jurnalul unui puşti”, şi despre autorul ei, Jeff Kinney – recent invitat şi în România – găsiţi pe blog în recenzia la primul volum, publicată anul trecut în luna octombrie, în prima zi de activitate pentru Cărţile Tinerilor.
În al doilea volum al seriei „Jurnalul unui puşti – Rodrick e cel mai tare ”, Greg ni se confesează din nou şi aflăm că cea mai neagră obsesie a sa a ajuns să fie cât se poate de reală.
„Dar mai ţineţi minte cum v-am spus că dacă mă prinde vreun tâmpit cu o agendă pe care scrie «jurnal», o să-şi facă o impresie greşită? Ei bine, exact asta mi s-a întâmplat astăzi.”
Cel care i-a descoperit cel dintâi jurnal (vă amintiţi, desigur, din primul volum, motivul pentru care Greg are un jurnal, deşi nu este genul de băiat care să ţină unul) şi a aflat că mai ţine încă unul nu e nimeni altul decât fratele său mai mare, Rodrick. Deci Greg chiar a intrat în bubluc. Şi se pare că asta nu e tot. Rodrick ştia şi un secret, o întâmplare, care îl are protagonist pe Greg. Băiatul nu vrea nici măcar să-şi închipuie ce s-ar putea întâmpla dacă s-ar afla „chestia SUPER ruşinoasă”. Cu alte cuvinte, şicanele lui Rodrick de până acum, care continuă mai abitir în al doilea volum, sunt depăşite doar de spaima că fratele său mai mare îl are acum la mână cu ceva.
De aici se nasc şi unele dintre mai comice situaţii ale „Jurnalului”. Greg ne povesteşte cum a fost nevoit să devină complicele lui Rodrick în organizarea unei petreceri de liceeni, după aflarea unei veşti-surpriză: părinţii vor lipsi de acasă pentru o noapte. Cât s-au mai străduit cei doi să ascundă urmele petrecerii, chiar să schimbe uşa de la baie pe care au fost lăsate mesaje cu marker permanent, şi tot au fost descoperiţi. Şi nu prin perspicacitatea şi vigilenţa lui Tati, aşa cum credea Greg, ci printr-un incident cât se poate de caraghios.
De fapt, pe acest neprevăzut, care răstoarnă adesea cele mai bine „muncite” planuri şi pe diferenţa dintre eforturile titanice depuse de personaje pentru lucruri neînsemnate, care le preocupă îndelung şi le consumă toată energia creatoare, mizează scriitorul Jeff Kinney. Şi reuşeşte. Obţine cele mai comice efecte. Jeff Kinney se pricepe de minune şi să parodieze comportamentul şi obiceiurile noastre ale tututor, copii, părinţi. De fapt, chiar autorul se consideră ca făcând parte din joc: „Cred că Greg reprezintă toate obiceiurile mele proaste reunite într-un singur personaj”, susţine Jeff Kinney.
Predomină în rândul personajelor sale preocupări majore pentru cauze minore, pentru presiunea socială, de pildă, care conduc până la acţiuni cu două tăişuri, stări de anxietate şi demersuri în disperare de cauză.
Un exemplu pentru formarea unor deprinderi proaste la copii şi tineri, adesea criticate de părinţi, dar întreţinute cu sau fără bună ştiinţă, se văd şi în comportamentul lui Rodrick. Adolescentul leneveşte în pat până la amiază, în weekend, este comod şi mereu găseşte subterfugii pentru a nu depune efort.
Totuşi? Scopul scuză mijloacele. Toate sunt uitate când vine vorba de temele şcolare. Prestaţia fiului în realizarea temei care abundă în „greşeli factuale” e de-a dreptul ruşinoasă. Tatăl consultat cândva la realizarea unei teme, sfârşeşte prin a-i reface el întreaga lucrare. Cu notele bune se laudă apoi fiul. Şi situaţia se repetă, trenează de ani buni şi ajunge să-l afecteze tocmai pe cel favorizat: liceanul Rodrick abia dacă se descurcă cu tastatura calculatorului (tastează o literă pe minut). Mai mult, toată familia colaborează pentru ca Rodrick să iasă bine cu proiectul său pentru Târgul Educaţiei.
Şi putem continua. Insistenţele mamei ca fiul ei, Greg, să ţină un jurnal sunt acceptate până la urmă şi fiindcă acesta nu avea de ales şi pentru că singura lui mare preocupare era să devină celebru. Chestionarul în orientarea pentru carieră, de la şcoală, îi indica un viitor de funcţionar, dar el se gândeşte că pentru el nu s-a inventat încă un chestionar valabil. Pentru că el nu cunoaşte niciun funcţionar miliardar şi pentru că în viitor el ştie unde va fi: „în piscina mea, de la casa mea de vacanţă, numărându-mi banii. Dar pentru ACEASTĂ opţiune nu existau căsuţe de bifat.”
Băiatul are sigur o pasiune, dar şi din ea speră să iasă cumva ceva pentru aspiraţiile sale de mare vedetă a şcolii, şi aceea este banda desenată. Rodrick este sigur că va ajunge un star rock, deşi acest volum ne arată că nu e foarte clar dacă visul acesta nu e cumva o iluzie.
Cum loc sub acelaşi acoperiş pentru două vedete nu prea poate fi, Greg se gândeşte să găsească punctul vulnerabil al lui Rodrick, dar Rodrick îl are deja pe al lui Greg. Competiţia lor ia sfârşit la finalul jurnalului, când Rodrick este zdrobit de fapt de propriile lui planuri răutăcioase şi vise de mărire. Greg, probabil uşurat sau simţindu-se oarecum răzbunat, va deveni înţelegător, oferindu-se să-i acorde chiar şi ajutorul necondiţionat la întocmirea proiectului pentru Târgul Educaţiei, obligatoriu, pentru ca Rodrick să nu fie exmatriculat.
Judecaţi voi dacă a reuşit şi nu pierdeţi cele mai tari farse ale lui Greg, dar şi cele mai amare consecinţe relatate cu haz în „Jurnalul unui puşti (vol. 2) – Rodrick e cel mai tare”. Iar eu promit să recuperez rapid decalajul care mă desparte de volumul 10 al seriei. Pe foarte curând!
