Legendarul tren Orient Express și un roman de răsunet
Un simbol al călătoriei elegante și confortabile sau altfel spus al luxului și bunului gust în materie de călătorie, trenul Orient Express și-a dobândit pe deplin celebritatea odată cu publicarea în anul 1934 a romanului Crima din Orient Express, dar mai ales odată cu sublima ecranizare din anul 1974 a cărții. Între superstarurile filmului, rolul impunător și poate cel mai fermecător i-a revenit chiar trenului Orient Express. Cartea Crima din Orient Express este și una dintre cele mai apreciate opere ale scriitoarei Agatha Christie.
Pasiunea pentru călătorii a doamnei Christie
Câteva curiozități interesante despre acest roman se leagă de pasiunea Agathei Christie pentru călătorie. Alături de primul ei soț, colonelul Archibald, la începutul anilor 1920, s-a plimbat prin lume, călătorind pe mare. Apoi, după divorț, a călătorit de una singură. Din 1930, anul căsătoriei cu arheologul Max Mallowan, alte călătorii o așteptau odată cu expedițiile soțului său. A călătorit între altele și cu trenul visurilor sale, trenul de lux Orient Express.
O linie feroviară de distanță lungă (Paris-Istanbul) cu denumirea Orient Express a fost realizată în Europa, pentru a deservi pasagerii, la inițiativa Companiei Internaționale de Vagoane de Dormit (Compagnie Internationale des Wagons-Lits). Ruta acestei linii feroviare s-a schimbat de-a lungul timpului, dar întotdeauna a străbătut teritoriile mai multor țări.
Unul dintre statele traversate de trenul Orient Express la punerea sa în circulație – 5 iunie 1883 – a fost România. Traseul trenului era următorul: Paris–Nancy–Strasbourg–München–Viena–Budapesta–Szeged–Jimbolia–Timișoara–Caransebeș–Vârciorova–Craiova–Piatra Olt–Pitești–București–Giurgiu–Smârdan. De aici se făcea și îmbarcarea pasagerilor pe un feribot cu care traversau Dunărea până la Ruse, în Bulgaria. Călătorii continuau să meargă cu trenul până la Varna și de acolo luau pachebotul, pe Marea Neagră, până la Istanbul.
Prima călătorie a Agathei Christie cu trenul Orient Express s-a realizat în toamna anului 1928. În februarie 1929, doar câteva luni mai târziu, trenul a fost blocat în Turcia de o furtună de zăpadă, rămânând izolat timp de șase zile. Întâmplarea face ca în decembrie 1931 chiar scriitoarea să trăiască o experiență similară, pe care i-o relatează ulterior într-o scrisoare și soțului său, oferindu-i și descrierea câtorva dintre pasageri. 24 de ore trenul a rămas imobilizat de o aversă care a inundat calea ferată. O anume pasageră, doamna Hilton din Statele Unite îi va servi scriitoarei drept sursă de inspirație pentru unul dintre cele mai suculente personaje din cartea sa, doamna Hubbard.
Un sâmbure de realitate sumbră
În ceea ce privește nucleul romanului – cazul Armstrong – ei bine, acest caz fictiv conține totuși un sâmbure de realitate. Ceea ce presa vremii din Statele Unite numea „Crima Secolului” a fost răpirea și uciderea lui Charles Augustus junior în anul 1932. Bebelușul – un an și opt luni – a fost fiul unui faimos ofițer american, Charles Lindbergh, și al scriitoarei Anne Spencer Lindbergh. Sfârșitul tragic al copilului și mediatizarea excesivă a cazului său au condus la un autoexil de câțiva ani al familiei în Europa și la sinuciderea unei tinere îngrijitoare din casa ofițerului bănuită de poliție că ar fi avut un amestec în toată această afacere îngrozitoare.
Aceste întâmplări tragice s-au petrecut cu doi ani înainte de publicarea romanului și, după cum bine știm, motivul crimei din Orient Express s-a bazat pe două fapte abominabile – răpirea și asasinarea micuței Daisy Armstrong.
Citiți și recenzia romanului aici.
