Titlul: 1-ul pe lista morții
Autorul: James Patterson
Editura: Rao
Anul apariției: 2012
Număr pagini: 384
Prima carte: DAVID ŞI MELANIE
Melanie şi David Brandt, tocmai se căsătoriseră, având lângă ei peste 300 de invitaţi. După fastuoasa petrecere dată în cinstea iubirii lor, cei doi s-au retras în Apartamentul Mandarin al hotelului Grand Hyatt pentru a se bucura unul de celălalt, consumând prima noapte de iubire din postura de soţ şi soţie. Atingerile tandre şi săruturile pasionale dintre cei doi au fost întrerupte de o bătaie în uşă, care în viziunea mirilor anunţa sosirea şampaniei. Campbell şi-a făcut apariţia în camera de hotel, înjunghiindu-i cu un cuţit pe proaspeţii însurăţei, luându-le pentru totdeauna bucuria primei nopţi de familie.
Boxer Lindsay se afla în cabinetul medicului Roy Orenthaler pentru a afla rezultatele unor analize. Femeia suferea de o boală fatală care îi punea viaţa în pericol. Vestea proastă despre starea sa de sănătate a fost alungată de un telefon primit de la serviciu. Lucram la Omucideri de şase ani şi de doi ani eram inspector principal. Cu puţin noroc, când locotenentul meu avea să fie promovat, eu eram prima care i-ar fi luat locul. Un nou caz, moartea suspectă a unui cuplu proaspăt căsătorit, o chema pe Lindsay la datorie, alături de echipa sa. Cazul trebuia rezolvat aşa că nimic, nici chiar boala nu o poate ţine pe loc pe doamna comisar. De-a lungul carierei, aceasta a văzut multe cadavre, dar imaginea miresei, încă îmbrăcată în rochie albă, plină de sânge, i-a provocat în corp mii de fiori: Nu se întîmplă niciodată să vezi destul de multe victime ale crimelor încît să nu te mai impresioneze, dar aceasta era şi mai greu de privit.
Femeia era atît de tânără şi de frumoasă: aparent calmă, liniştită şi senină, cu excepţia celor trei înflorituri stacojii de sînge împroşcate pe pielea albă a decolteului. Arăta ca o prinţesă adormită care îl aştepta pe prinţ, numai că prinţul ei era în camera de alături cu măruntaiele împrăştiate pe covor.
La prima vedere, mobilul crimei nu fusese jaful, deoarece inelul cu diamant şi cerceii foarte scumpi încă erau purtate de mireasă.
Phillip Campbell a revenit în faţa hotelului. Aglomeraţia şi agitaţia provocate de moartea celor doi tineri îi umplea sufletul de bucurie, iar revederea locului, îl calma, îl liniştea: ajunse destul de aproape cât să-i vadă pe poliţişti la lucru. Vreo doi scrutau adunarea, căutându-l pe el. Dar nu-şi făcea niciun fel de griji că va fi descoperit. Probabilitatea era mult prea mică; se încadra în cel mult cinci la sută din numărul de persoane pe care poliţia le suspecta. Acest lucru îl liniştea, mai exact încînta.
Anchetatorii, pe lângă o sticlă suspectă de şampanie, au mai descoperit un detaliu care ridica multe semne de întrebare; smochingul găsit în camera de hotel deţinea atât sângele mirelui cât şi al miresei; Verificînd mai departe, blestemata de haină nu era nici măcar de la aceeaşi firmă cu pantalonii. Această piesă vestimentară nu era a mirelui, dar poate fi a asasinului. Cu toate astea, gândul că nici un profesionist nu lăsa vreo urmă la locul crimei contracara bănuielile oamenilor legii. Un lucru era însă cert, ucigaşii profesionişti nu lăsau niciodată vreo urmă sau vreun indiciu care le-ar putea pune identitatea în pericol, însă criminalii în serie lăsau indicii. Oare anchetatorii se confruntă, de data aceasta, cu un criminal în serie, un om cu mintea diabolică şi sufletul mai negru decât iadul?
Detectivul poliţiei din cadrul Omucideri, Lindsay, a revenit în camera de hotel pentru a reface firul evenimentelor din ultima zi a celor doi miri. Analizând situaţia şi punând cap la cap detaliile pe care le deţinea, detectivul a văzut, cu puterea minţii, crima. Ucigaşul luase de la victimele sale verighetele; aceste bijuterii erau de negăsit, însă ele au existat căci nuntă fără verighete nu se poate.
Cartea a doua: CLUBUL FETELOR DE LA CRIME
Becky şi Michael DeGeorge erau proaspeţi căsătoriţi, de douăzeci şi şase de ore mai exact. În timp ce se pregăteau să se îndrepte spre restaurantul la care îşi făcuseră rezervare pentru o cină gustoasă, o limuzină a parcat lângă ei, oferindu-se să-i ducă până la destinaţie; şoferul limuzine a susţinut că este din partea hotelului: Sunt la dispoziţia dumneavoastră, îi anunţă şoferul. Cu complimente din partea hotelului. Încântaţi şi fără să bănuiască că omul de la volan era chiar Phillip Campbell, îndrăgostiţii s-au urcat în limuzină. Cu un pistol, criminalul i-a adus la tăcere pe cei doi soţi, într-un loc retras, ferit de ochii lumii.
Lucrurile se complicaseră: patru oameni muriseră nevinovaţi, dar mai ales în floarea vârstei din cauza unui psihopat. Dorindu-şi cu orice preţ să pună mâna pe nemernic, Lindsay s-a gândit să le ia de partea sa, într-o anchetă paralelă cu cea oficială, pe Claire, doctor patolog, şi pe Cindy, redactor la publicaţia Chronicle.
Kathy şi Yames Voskuhl continuă lista cuplurilor proaspăt căsătorite şi omorâte de Campbell. Cei doi îndrăgostiţi şi-au găsit sfârşitul în baia muzeului în care se desfăşura frumosul eveniment. Cu două gloanţe trase ca la carte, ucigaşul a mai făcut două victime, şirul acestora ajungând la şase. Înainte de a fi împuşcat, mirele se retrăsese în toaletă pentru a se bucura de Marijuana, aşteptându-şi proaspăta soţie să-i ofere şi acesteia un fum, două. Bărbatul a murit primul. La venirea miresei, în baie, criminalul a aşteptat-o cu un glonţ şi nu cu o ţigară cum s-ar fi aşteptat aceasta.
Presa a făcut o adevărată vâlvă în cazul tinerilor căsătoriţi morţi în condiţii suspecte, iar martorii, unii falşi, alţii adevăraţi, au început să le ofere anchetatorilor diverse informaţii: Am stat lîngă el. Avea o barbă roşie încărunţită. Ca un cioc. Cum se poartă la Los Angeles. Părea mai în vîrstă, avea poate patruzeci şi cinci, poate cincizeci de ani.
Cartea a treia: BARBĂ ROŞIE
Dovezile strânse de anchetatori duceau în direcţia scriitorului Nicholas Jenks, un om influent în lumea bună, care avusese chiar o relaţie cu una dintre victime.
Joanna Wade a fost soţia lui Nicholas; întâlnirea anchetatorilor cu aceasta a scos la lumină detalii şocante despre viaţa scriitorului. Acesta, la începutul carierei sale literare, scrisese o carte malefică al cărei subiect se asemăna destul de mult cu evenimentele din prezent: Însă de prima carte uitasem complet până deunăzi. Este vorba despre un student la Drept care o descoperă pe nevastă-sa cu cel mai bun prieten al lui. Îi omoară pe amândoi şi o ia cu totul pe arătură. […] Începe să omoare în stânga şi în dreapta miri şi mirese. Seamănă mult cu ce s-a întîmplat.
Asociaţia Scriitorilor a fost singura sursă de unde Lindsay, Claire, Cindy şi Jill au putut procura faimosul roman: Domnişoară de onoare pe viaţă. În această operă naratorul era Phillip Campbell.
După o zi încărcată, ziua de 27 iulie, zi în care Lindsay găsise cartea şi-l arestase pe Jenks, seara a prins-o pe eroină în braţele lui Chris, partenerul său de anchetă.
Bucuria reuşitei acestui caz era umbrită pentru doamna inspector de boala care îi ameninţa viaţa, globulele roşii îi erau distruse din organism, stările de ameţeală şi vomă se înteţeau, în timp ce numărul transfuziilor săptămânale de sânge era în creştere. Chiar dacă de multe ori se dovedise o femeie puternică, boala se părea că o devasta.
În celula rece şi strâmtă, Nicholas era mai agitat ca niciodată. Trebuia să facă ceva ca să iasă din închisoare şi să-i vină de hac târfuliţei de inspectoare.
Campbell se aşează în faţa oglinzii. „A sosit timpul să dispari. Misiunea ta s-a încheiat în sfîrşit. A fost scris şi ultimul capitol”.
Înmuie o cîrpă udă într-un vas cu apă caldă. […] Îşi trase clamele care-i fixau părul şi îşi scutură buclele. […] Încet, îşi şterse machiajul mat al ochilor, tamponîndu-şi pleoapele cu cîrpa, simţind cum îi revine în obraji un luciu străveziu. […] Unul cîte unul, Phillip Campbell trase de firele roşii de barbă care îi ieşeau din bărbie, pînă ce acestea se desprinseră şi dezvăluiră o nouă persoană. […] Îşi frecă faţa pînă ce aceasta rămase curată şi netedă. Descheie nasturii de la cămaşă, cămaşa lui Nicholas, şi la scurt timp, de sub haine învie un trup bine definit de femeie: conturul sînilor, picioarele supple, braţele subţiri. […] Nu-şi putea stăpîni sentimental că era foarte potrivit şi totodată amuzant ca în final el să cadă în capcana propriei minţi. Era mai mult decît amuzant. Era absolute genial.
Cartea a patra: TOT ADEVĂRUL
Boala lui Negli ajunsese în stadiul trei; transfuziile de sânge nu aveau nici un rezultat favorabil pentru Lindsey. Următorul pas consta în transplant de măduvă.
Finalul romanului „Domnişoară de onoare pe viaţă” avea un final zbuciumat: Phillip Campbell îi înscenează totul cuiva la sfârşitul cărţii. Folosindu-se de acest detaliu la care se adăuga faptul că ucigaşul lui David Brandt era dreptaci dar Jenks când încercase să o lovească întinsese mâna stângă, aduc în sufletul lui Lindsay un semn de întrebare dar şi o urmă de îndoială, dacă cel arestat nu este criminalul adevărat? Când mă aşteptam ca cazul să fie închis, naratorul mă pune pe gânduri, continuând ancheta care pare a fi fără sfârşit.
Un cutremur iscat din senin l-a ajutat indirect pe Jenks să evadeze: Nicholas Jenks reuşise să scape după ce duba care îl ducea înapoi la închisoare se răsturnase lîngă Novato, ca rezultat al unui lanţ de accidente cauzate de cutremur. Poliţistul care îl păzea fusese rănit mortal. Alţi doi, care stăteau pe locurile din faţă, erau în spital.
Joanna Wade a fost omorâtă în casa ei; obiectul crimei fiind un cuţit. Sub ochii anchetatorilor, o persoană care semăna izbitor cu Jenks a coborât din clădirea în care Joanna locuise. Cazul luase o altă întorsătură; oamenii legii nu mai ştiau pe cine trebuia să găsească mai întâi şi cine se afla în spatele acestui caz bizar şi ieşit din comun din toate punctele de vedere.
Ea, căci nu o să-i dezvălui adevărata identitate, şi Nicholas s-au întâlnit la Muzeul de Arte Frumoase. Pe chipul femeii se mai vedeau încă semnele deghizării. Întâlnirea celor doi avea drept scop refacerea jurămintelor, iar pentru a îngropa trecutul, tânăra l-a rugat pe scriitor să înghită toate verighetele cuplurilor decedate. Dar ultima carte a acestui jos a fost jucată de Lindsey care simţind momentul a tras cu pistolul în femeie, punând punct pentru totdeauna şirului de tineri căsătoriţi morţi din vina unei psihopate.
În lupta pentru prinderea criminalului, Chris a fost împuşcat: Nu aş fi zis vreodată sau nu mi-aş fi imaginat că primul care moare va fi Chris. Acesta a fost cel mai îngrozitor şi cumplit şoc. Eu eram cea bolnavă, cea care cunoscuse atingerea morţii.
Nici cel mai abil cititor nu ar fi putut să prevadă cursul evenimentelor, dar mai ales finalul care este unul la superlativ din toate punctele de vedere. O carte bine închegată, care oferă publicului suspans, acţiune şi o mie şi una de scenarii care par a fi fără sfârşit. O recomand cu mare drag, citiţi-o şi cu siguranţă vă veţi îndrăgosti de „1-ul pe lista morţii”; eu deja am făcut-o!
