Titlul: A 9-a judecată

Autor: James Patterson și Maxine Paetro

Editura: Rao

Număr pagini: 384

An apariție: 2015

Unul dintre cele mai înfricoșătoare volume din seria Clubul Fetelor de la Crime

Partea întâi: PETE CEL TICĂLOS

La prima vede, Pete se prezintă ca un om normal şi curat; asta a fost şi părerea femeii care s-a oferit să-i dea telefonul său bărbatului, după ce i-a auzit povestea. Avea pană la maşină şi trebuia să sune la Triple-A pentru ajutor. Nimic din comportamentul bărbatului nu prevestea schimbarea bruscă a comportamentului acestuia. Pete a împuşcat atât femeia cât şi pe pruncul acesteia, în maşina decedatei, apoi, cu ajutorul unui ruj roşu a lăsat un mesaj pe parbrizul autoturismului: Scrise cu litere roșii de tipar – mari de zece centimetri – „WCF” şi sublinie iniţialele cu o linie groasă şi, bineînţeles, roşie. Apoi închise rujul şi îl băgă în buzunarul lui, unde acesta se ciocni cu un clic de pistol.

Toate poveştile descrise de James Patterson sunt unice, dar mai ales formidabile şi captivante, însă subiectul de faţă, în care este descrisă împuşcarea unui prunc şi a mamei sale este înfricoşător şi mult prea sensibil. Acest scriitor se depăşeşte de fiecare dată, aducând cititorilor săi cazuri noi, care nu se aseamănă deloc între ele, evitând astfel repetiţia, deci plictiseala. Noutatea stârneşte cititorului curiozitatea pentru lectură şi pentru suspans.

Barbara Ann Benton era prăbuşită într-o poziţie ciudată pe locul din faţă, întoarsă spre bancheta din spate, de parcă ar fi vrut să se retragă acolo, căţărându-se pe deasupra suportului dintre scaune. […]

Băieţelul avea pe buze şi pe degetele de la mâna dreaptă nişte urme roz, probabil vată de zahăr topită. Geamul din spate al maşinii era stropit cu sânge. Copilul fusese împuşcat direct în tâmplă de la foarte mică distanţă.

Casey Dowling era pe cât de frumoasă pe atât de bogată, însă soarta i-a oferit un sfârşit tragic. Femeia a fost împuşcată în propria casă şi jefuită, luându-i-se bijuteriile de mare valoare din seif. După spusele soţului femeii, Marcus, de meserie actor, nefericitul eveniment a avut loc în timp ce bărbatul se afla în bucătărie, spălând vasele. Două zgomote ciudate i-au atras acestuia atenţia, după care a urcat în cameră, unde şi-a găsit iubita la podea, fără viaţă şi cu pieptul străpuns de gloanţe. Fereastra deschisă i-a semnalat imediat jaful.

Văduvul Dowling a decis să ofere cincizeci de mii de dolari pentru orice informaţie care ar putea duce la prinderea celui ce i-a ucis soţia: Este oare Dowling îndreptăţit să ofere o recompensă? Sau intenţionează să ne pună beţe în roate cu ponturi ciudate ca să nu putem lucra în linişte la acest caz?

Partea a doua: ÎNCEPE REPREZETAŢIA

În mall, o nouă crimă pune autorităţile pe jar. O mamă şi pruncul său şi-au pierdut viaţa din cauza unui psihopat fără pereche. Şi de această dată, criminalul şi-a lăsat semnătura la locul faptei, însă puţin diferită de cea din parcare; pe spatele căruciorului, cu ruj scrisese iniţialele FWC în loc de WCF: M-am holbat nedumerită la litere în timp ce aparatele de fotografiat pâlpâiau într-o adevărată frenezie stroboscopică. Mesajul era scris cu ruj. Semnătura era la fel… şi totuşi diferită.

FWC.

Criminalul Ruj de Buze, poreclă pe care i-o dăduseră oamenii legii, continua să-şi facă de cap, adăugând şi alte trofee în palmaresul său; o altă femeie şi bebeluşul său au fost ucise în parcarea subterană de la Union Square. Am ridicat ochii spre parbrizul maşinii şi am văzut literele CWF scrise cu roşu. Din nou semnătura aceea ciudată. Ce naiba putea să însemne?

Partea a treia: CAPCANA

Sarah a dat lovitura din nou. Femeia a pătruns în casa soţilor Morley de unde a extras o mică avere exprimată în bijuterii. A fost la un pas să fie prinsă, şi-a scrântit glezna care i-a provocat dureri îngrozitoare, iar după jaf, o maşină a poliţiei a oprit-o pentru a-i verifica actele.

Deşi nu era la primul jaf, cu siguranţă autoarea lor nu-l va putea uita pe acesta căci de la început şi până la finalul acţiunii, Sarah a fost năpădită de toate sentimentele din lume, condimentate cu o porţie zdravănă de vomă.

Criminalul Ruj de Buze a cerut două milioane de dolari, bani gheaţă, pentru a părăsi oraşul San Francisco, iar uciderea femeilor şi a copiilor va lua sfârşit. Mesajul psihopatului urma să apară în publicaţiile locale, în speranţa că cineva se va oferi să îi dea acestui suma cerută, asigurând astfel liniştea cetăţenilor. Oamenii legii vedeau în această recompensă, o capcană pentru ucigaş.

Cele două milioane de dolari şi-au făcut apariţia imediat. Sergentul Boxer a fost denumită omul de legătură între oamenii legii şi criminal. Lindsay avea misiunea de a-i duce psihopatului banii ceruţi, dar şi să pună mâna pe el. Eroina noastră a intrat pe un drum cu sens unic, pe care orice greşeală cât de mică o putea costa chiar viaţa. Trebuia să-şi joace rolul până la capăt şi să-l prindă pe nebun cu preţul vieţii.

Pentru a se asigura că omul de legătură nu îl minţea, Criminalul Ruj de Buze le trimisese oamenilor legii un telefon. Mobilul trebuia ţinut deschis nonstop, cu camera video pornită astfel încât criminalul să audă şi să vadă tot. Simţeam telefonul atârnat de gâtul meu ca pe o încărcătură explozivă. Criminalul Ruj de Buze putea vedea tot ce vedeam eu, putea auzi tot ce auzeam şi spuneam. Dacă îl supăram cu ceva pe psihopatul hain şi crud, acesta acea să curme şi mai multe vieţi nevinovate.

Lindsay a pornit la drum, sub îndrumările criminalului; şi-a aruncat geanta în care avea pistolul şi telefonul, apoi geaca unde avea cheile de la casă. Nu putea să nu se supună căci altfel pica tot planul. Momentul cel mai bizar a fost acela în care omul cu mintea diabolică i-a zis pe nume. Ştia cine era în realitate şi a fost capabil să o ameninţe că le va veni de hac familiei şi prietenilor sergentului dacă aceasta încerca să-l tragă în piept.

La ordinele bărbatului, Lindsay a urcat la volanul unei maşini, a pus banii într-o servietă nouă, pe cea cu care adusese averea aruncând-o, se dezbrăcase de bluză, sutien şi fustă. Toate articolele vestimentare au fost aruncate pe geam. Nebunul ştia unde se puteau ascunde microfoane aşa că hainele lui Boxer puteau ascunde capcane.

Lindsay a dus valiza până la pod, unde a aruncat-o în apă. Imediat a venit omul de la celălalt capăt al firului cu o barcă şi a ridicat valiza din apă. De cum s-a văzut liberă, Boxer a oprit o maşină cerându-i şoferului un telefon după care a cerut întăriri. În cel mai scurt timp cu putinţă, un avion al poliţiei şi-a făcut apariţia survolând zona.

La televizor Dowling apărea susţinând că soţia sa a fost împuşcată de cel care a intrat în casa lor şi le-a furat bijuteriile. Simţind nedreptatea cum i-a amploare şi ştiind că ea a furat doar bijuteriile fără să tragă cu pistolul în cineva, Sarah a sunat-o pe Boxer, mărturisind tot ce s-a întâmplat în acea noapte şi susţinând că marele actor Dowling este de fapt ucigaşul soţiei sale. De aceeaşi părere fusese şi Lindsay şi aceasta îl suspectase pe actor de moartea soţiei sale.

Actorul fusese văzut luând cina cu o altă domnişoară tânără şi frumoasă. Din comportamentul bărbatului reieşea că nu suferea atât de mult după moartea jumătăţii sale aşa cum susţinea, fapt pentru care Boxer a decis să-l urmărească pe Dowling în speranţa găsirii unui indiciu cât de mic care să le semnaleze oamenilor legii că el este autorul morţii soţiei sale.

Sarah se hotărâse ca dormitorul Dianei King să fie ultimul din care tânăra să mai fure bijuterii de lux. Cu acest gând, Hello Kitty, aşa cum o numiseră oamenii legii, a pornit spre jaf. Însă, lucrurile au luat o întorsătură neprevăzută: tânăra a fost urmărită de poliţie, a fost nevoită să arunce captura serii, a fost la un pas să fie muşcată de un câine, a rămas fără încălţăminte şi multe alte peripeţii. Nimic nu i-a mers, era derutată şi gânditoare, nu se putuse concentra la cea avea de făcut.

Criminalul Ruj de Buze a lovit din nou, lăsând fără viaţă, de data asta, trei trupuri alor trei fiinţe nevinovate, o mamă şi doi copii: Un cărucior de copii cu două locuri era răsturnat la doi metri în spatele ei. Doi copii morţi erau sub acel cărucior, dar puteam să-mi dau seama fără să mă apropii despre ce era vorba: două băltoace de sânge, un picioruş încălţat cu un pantofior alb, care ieşea de sub cărucior pe partea stângă, mânuţa unui alt copil pe partea dreaptă şi o suzetă la numai câţiva centimetri distanţă. La locul triplei crime, nu au fost găsite cele trei litere ale căror înţeles şi semnificaţie rămâneau un mister, ci a fost descoperit un alt mesaj: Lumina care cădea pe parbriz scotea în evidenţă literele scrise cu ruj, făcându-le să pară negre. În loc de trei litere criptice, erau acum şase cuvinte, dar la fel de misterioase.

WOMEN AND CHILDREN FIRST. GET IT? (Mai întâi femeile şi copiii. Aţi înţeles?)

De data asta, norocul pare să fie de partea poliţiştilor, căci un bărbat alb, cu părul cărunt, pe nume Kennedy a susţinut că a văzut întreaga scenă a crimei. Martorul putea fi cheia rezolvării acestui caz şi astfel şirul crimelor de mame şi copiii, care ajunsese la nouă victime, putea fi stopat.

Bărbatul cheie deţinea un magazin de telefoane de unde criminalul a cumpărat un mobil scump cu cameră video. Pe tot parcursul tranzacţiei, cumpărătorul a stat cu faţa în jos, acoperindu-şi chipul cu o şapcă. Faptul că nu a ridicat deloc capul i-a atras atenţia vânzătorului care l-a urmărit pe bărbat imediat ce a părăsit magazinul. Cu ajutorul bancnotelor cu care suspectul a achitat telefonul, oamenii legii au descoperit amprentele unui fost puşcaş marin, căpitanul Peter Gordon.

Simţind primejdia aproape, criminalul a pus în casa sa mai multe explozibile şi şi-a luat copilul ostatic. A cerut ca Boxer să vină în casa lui, neînarmată fiind singura în care avea încredere. Lindsay, dacă-l vrei pe puşti, trebuie să vii aici. O să vă folosesc pe tine şi pe copil în loc de scut. O să ne urcăm în maşina ta şi nimeni nu trebuie să ne urmărească. Dacă văd o singură armă, o să-l împuşc pe copil şi apoi mă voi sinucide. Dacă aud vreun elicopter, trag. Dacă cineva sparge vreo fereastră sau păşeşte pe peluză, casa va sări în aer.

Boxer a mers la uşa lui Gordon. A bătut, însă nu a răspuns nimeni. Când a apăsat pe sonerie, haosul s-a produs, bombele au explodat, creând în jur un coşmar real, greu de imaginat. Planul poliţiştilor de a-l prinde pe psihopat a dat greş, bărbatul a fugit cu tot cu copil, folosindu-se în continuare de micuţ pentru protecţie şi siguranţă.

În faţa casei sergentului Lindsay, Criminalul Ruj de Buze şi-a lăsat maşina cu tot cu copil. Micuţul era teafăr, dar foarte speriat. Tatăl său lăsase un mesaj clar: dorea cinci milioane de dolari în schimbul liniştei din San Francisco. Lucrurile scăpaseră cu totul de sub control, criminalul era foarte isteţ şi capabil să scape din orice încurcătură.

Partea a patra: MONSTRUL

La Palatul de Justiţie a venit o geantă pentru Boxer. Aceasta conţinea toate bijuteriile furate de Hello Kitty, dar şi un mesaj din care reieşea că nu ea o ucisese pe Casey Dowling, ci soţul decedatei.

Dowling a mărturisit că şi-a împuşcat soţia însă actul a fost în legitimă apărare. Conform celor spuse de bărbat, femeia a aflat că era înşelată şi de furie a încercat să-l împuşte pe soţul ei, însă bărbatul, apărându-se a luat pistolul din mâinile femeii, iar arma s-a descărcat, omorând-o pe femeie.

Sfârşitul lui Peter Gordon este ca un duş rece într-o zi caniculară. Sinceră să fiu nu m-aş fi aşteptat niciodată ca ea, o doamnă al cărui nume nu-l voi dezvălui, să-i vină de hac. Inteligenţa bărbatului nu a fost de ajuns pentru dragostea unui mame care este capabilă de orice pentru a-şi proteja pruncul. În acest final spectaculos înţelegem încă o dată că dragostea unei mame nu are margini şi nu poate fi măsurată sau exprimată în cuvinte.

Cuvintele sunt de prisos pentru a descrise romanele lui James Patterson. Fiecare cititor va interpreta în alt mod acţiunea, însă cu toţii vor fi fascinaţi de evoluţia evenimentelor şi de intensitatea lor. Acest rege al suspansului trebuie citit de iubitorii cuvântului, dar mai ales recomandat. Pe mine una m-a fascinat şi îl recomand cu toată încrederea!