Titlu: Cele mai frumoase povești de H.C. Andersen (conține Prințesa și bobul de mazăre)
Autor: Hans Christian Andersen
Editura: Corint
An apariţie: 2015
Număr de pagini: 224
De mică am visat să ajung o prinţesă şi adesea m-am întrebat cu ce se diferenţiază persoanele de la curtea regală în comparaţie cu celelalte. Poate, mi-am zis, voi afla adevărul din povestea „Adevărata prinţesă” de Hans Christian Andersen.
Demult, un prinţ chipeş visa la aleasa inimii sale, o prinţesă adevărată. Cutreieră ţinuturile în lung şi în lat însă fără a obţine rezultatul dorit. Să nu credeţi că nu existau prinţese, căci erau cu duiumul, însă era greu de spus dacă erau autentice sau nu. Iar anumite lucruri săvârşite fără judecată de tinere le dădeau un verdict de falsitate.
Întors acasă, flăcăul era mâhnit şi supărat căci nu reuşise să-şi găsească fata potrivită.
Într-o seară, o furtună a pornit din senin, iar ploaia şi fulgerele transformau totul în ceva sinistru, ce prevestea sfârşitul lumii.
În miezul nopţii un necunoscut a bătut la poarta oraşului. Chiar bătrânul rege i-a deschis musafirului.
În noaptea de groază o adevărată prinţesă se afla în mijlocul furtunii. Arăta groaznic, fiind udă leoarcă din cap şi până în picioare.
Deşi fata susţinea că era o prinţesă adevărată, bătrâna regină o supuse unui test: ascunse sub saltele şi aşternuturi un bob de mazăre, după care aranjă patul ca oaspetele să fie gata în orice clipă de odihnă.
În ziua următoare, copila le dezvălui celor de la curte că dormise foarte prost şi avea numai negrituri pe corp. Printre cele douăzeci de saltele şi douăzeci de perne de puf, fata simţise bobul de mazăre care adusese numai suferinţă, neputând închide un ochi pe tot parcursul nopţii.
În urma acestor dezvăluiri, gazdele au ajuns la concluzia că au de-a face chiar cu o prinţesă adevărată, căci numai fiinţele din înalta societate au pielea foarte delicată şi pot simţi orice.
Feciorul de împărat a luat-o de soţie pe fată, iar bobul de mazăre şi-a găsit loc de cinste într-un muzeu.
Şi în zilele noaste, de multe ori, când te aştepţi mai puţin, îţi iese norocul sau dragostea în cale, asemenea fiului de împărat. La finalul poveştii, am găsit răspuns la întrebarea care mă frământa în copilărie. Voi aţi aflat răspunsul?
Lectură plăcută şi nu uitaţi: pe tărâmul poveştilor orice este posibil!
