Titlul: Albatrosul
Autor: Simona Lo Iacono
Editura: Humanitas
Număr de pagini: 248
An apariție: 2021
Romanul Albatrosul de Simona Lo Iacono debutează cu însemnările lui Giuseppe Tomasi Di Lampedusa (născut la data de 23 decembrie 1896), de pe patul Clinicii Villa Angela din Roma. Însemnările datează din data de 13 iunie 1957.
În aceste momente grele, când sănătatea începe să scârție din cauza unui cancer, Giuseppe Tomasi Di Lampedusa o are lângă el pe scumpa sa soție Licy, pe numele său adevărat Alexandra, verișoară prin alianță. Licy i-a câștigat atenția naratorului prin prisma inteligenței cu care a fost înzestrată; vorbea italiana, germana, engleza, franceza, rusa și letona, având o pasiune pentru povești și scriitorii ruși, fiind atrasă de tot, de la muzică la sociologie.
Mama naratorului nu avea s-o placă pe Licy din pricina considerentelor următoare: era nemțoaică, divorțată și independentă, adică muncea, lucru pe care doar un unchi de-al lui Giuseppe Tomasi îl mai făcea în toată familia. Cu toate piedicile, tinerii îndrăgostiți s-au căsătorit în data de 24 august 1932, neavând lângă ei rude sau prieteni. Proaspeții însurățeni au sărbătorit fericitul eveniment cu o cină la lumina lumânărilor:
Nunta a fost o lovitură de moarte pentru mama. I-am scris de mai multe ori pentru a căuta o aprobare tardivă, un gest de îngăduință care să facă să mă simt acceptat.
În paralel, cititorii fac cunoștință și cu copilăria bărbatului, acolo unde este prezentat Antonno, un copil ciudat, care-l va însoți pe narator peste tot, asemenea unei umbre credincioase ce nu dispare nici după apusul soarelui.
Naratorul și-a petrecut copilăria între Palermo și Santa Margherita, în funcție de anotimpuri.
Antonno nu era atras de bogăție, ci de sărăcie, nu iubea palatele nobiliare, cu candelabre impunătoare. Acest tânăr ciudat aprecia imperfecțiunea, scaunele strâmbe sau obiectele stricate.
Albatrosul simbolizează prietenia, devotamentul, tovărășia și iubirea cu care Antonno îl slujește și îl răsplătește pe Giuseppe. Această relație specială poate fi asociată cu cea dintre căpitanul unei nave și albatrosul, pasărea ce nu-l va părăsi niciodată pe cel ce-l îngrijește.
La prima vedere, romanul de față pare o operă de ficțiune, însă în realitate pornește de la evenimente reale petrecute în viața principelui Giuseppe Tomasi din Lampedusa. Interviurile și figura lui Antonno sunt rodul unei imaginații bogate, în timp ce datele, episoadele din viața personală a principelui și contextul istoric sunt reale.
Această „bibliografie” bine gândită și prezentată poate fi interpretată ca o punte de legătură între viața lui Tomasi din interior, de la copilărie, la bătrânețe, și opera marelui scriitor al literaturii italliene contemporane Giuseppe Tomasi Di Lampedusa.
