Titlul: Angelstown
Autor: Teodora Ștefu
Editura: Hoffman

În prima zi a lunii februarie, la Biblioteca Judeţeană „Ion Minulescu” din Slatina, tânăra scriitoare de numai 14 ani, Teodora Ştefu şi-a lansat prima sa carte de proză intitulată Angelstown. Menţionez că nu în acea zi mare am întâlnit-o pe Teo, ci cu câteva luni în urmă, la o şedinţă a Ligii Scriitorilor Români, Filiala Olt, unde a venit însoţită de bunica sa, şi unde ne-a citit povestea mai jos prezentată. Încă de la început, membrii ligii au constatat că Teodora este un izvor nesecat de imaginaţie şi talent, ce poate cu uşurinţă să contureze lumi de poveste, bucurând sufletele cititorilor.

La finalul recenziei am pregătit un interviu cu tânăra scriitoare Teodora Ștefu.

Angelstown

Theodora Moore, o tânără de numai şaptesprezece ani, protagonista operei de faţă, locuieşte în oraşul Angelstown (de aici provine titlul cărţii): un orăşel din sudul ţării, un orăşel în care toată lumea ştie pe toată lumea şi în care fiecare cetăţean îşi vede de treburile lui. Case micuţe şi cochete stau aliniate una lângă alta, de o parte şi de alta a străzii principale care duce chiar în centru, către turnul cu ceas al oraşului şi clădirile moderne de birouri şi restaurante din jurul acestuia unde se concentrează întreaga activitate a persoanelor care locuiesc acolo. Un orăşel ca oricare altul la prima vedere, dar cu cât te afunzi mai mult în secretele lui cu atât devine mai întunecat şi mai neobişnuit. Tânăra, înfăţişează portretul elevului perfect, de nota 10, pentru cadrele didactice, copilul cuminte, pentru părinţi şi prietenul adevărat, pentru amicii săi. Cu alte cuvinte, Theo este omul potrivit la locul potrivit.

Vestea că Shawn Hampton, un pianist celebru, care doreşte să-şi încheie turneul cu un concert în oraşul Angelstown, i-a adus multă bucurie în suflet lui Brian Grier, bunul prieten al eroinei, care, fără a mai sta pe gânduri, i-a cerut ajutorul lui Theo în procurarea a două bilete în cel mai bun rând, la spectacol. Părinţii eroinei se ocupau cu organizarea tuturor spectacolelor din oraş, deci aveau avantajul de a obţine bilete la orice concert. La acest eveniment, şi Theo a contribuit cu o mână de ajutor în organizare. Au fost două săptămâni grele pentru tânără, timp în care a fost nevoită se îmbine şcoala cu munca, pe ambele planuri descurcându-se minunat.

În timpul concertului, Theo a avut o viziune în care era noapte, iar pe un lac era o barcă. Tânăra a avut puterea de a descifra fiecare notă muzicală pe care compozitorul a ales-o, a scris-o, transformând-o în povestea din spatele cântecului.

Pianistul este de fapt un înger, exilat pe pământ din cauza păcatelor părinţilor săi. Acum, singura lui salvare a rămas găsirea unui manuscris vechi care descrie cum cineva poate distruge Raiul. Fata a aflat de la acesta că ea este cea mai puternică vrăjitoare din lume. Între cei doi s-a stabilit o relaţie de colaborare, tânăra fiind dispusă să-l ajute pe Shawn cu găsirea pergamentului.

Tânăra scriitoare a pus accentul şi pe trădarea prietenilor, care pare a fi cea mai dureroasă trădare dintre toate. Brian era un ucenic al lui Lucifer, dornic să-i facă rău lui Theo şi lui Shawn, însă tânăra a fost mai puternică şi mult mai inteligentă, s-a folosit de puterile sale şi astfel a omorât duşmanul, salvându-şi propria viaţă, dar şi pe a îngerului. Surpriza cea mare a fost atunci când Theo a găsit bucata de pergament în podul casei sale. Această poveste, prima din volumul de debut al tinerei scriitoare slătinene, Teodora Ştefu, are un final surprinzător: îngerul ajunge să-i zică „te iubesc!” tinerei vrăjitoare, după care îşi vede de drum, drumul său către cer. Singurul lucru care nu mi-a plăcut, a fost lipsa de curaj în cazul fetei; aceasta nu a avut tăria să-i mărturisească îngerului că-l iubeşte.

Nemurire

Katherine Black în vârstă de cincisprezece ani este fiica unor personalităţi importante din lumea mondenă; mama sa a fost un fotomodel remarcabil, în timp ce tatăl său, un renumit cântăreţ de rock. Eroina nu a moştenit nimic de la părinţii, fiind o tipă scundă, tocilară, cu părul castaniu şi ochii căprui alungiţi, cu sprâncene rebele şi groase care se visa un chirurg de succes.

Ajunsă într-o şcoală nouă, Kat a participat la un concurs de fotomodele pe care l-a şi câştigat, deşi eleva nu-şi pusese prea multe speranţe în succes.

La prima vedere, povestea de viaţă a tinerei pare una normală, însă totul se schimbă atunci când vampirii şi vârcolacii apar în scenă. Nu vă spun mai multe, pentru a nu alunga tot farmecul operei, însă vă da un pont, tânăra i-a ajutat pe cei doi prieteni ai săi, pe Alex şi pe Matthew, să revină la viaţa de muritor, acolo unde cei trei îşi pot continua frumoasa prietenie, fiind capabili să învingă orice pericol.

Predestinare

Emma Parker, fratele ei geamăn Andrew şi cei doi părinţi ai acestora au ajuns în Anglia pentru o scurtă perioadă de timp, deoarece capul familiei, bărbatul, a primit o ofertă de muncă foarte bună, aici, în Anglia, pe perioada verii. În pădurea din apropierea locului de cazare, Emma a zărit un bărbat singuratic care se plimba în noapte. Acesta era doar o fantomă ce nu-şi găsea locul, în timp ce copila era o muritoare cu darul vederii. Bărbatul era Frederick Blackburn, fost rege al acelui ţinut. Frederick era ţinut între cele două lumi deoarece avusese o moarte tragică şi încă nu-şi îndeplinise destinul. Era legat de pământ de ură, furie, regret, teamă şi iubire.

Emma şi mai ales dragostea fetei pentru fostul rege, l-au ajutat pe bărbat să-şi găsească liniştea şi să revină în lumea oamenilor, acolo unde poate să-şi continue povestea de dragoste cu eroina poveştii de faţă, o poveste frumoasă bazată pe iubire adevărată conturată după tiparul destinului.

Interviu

Florina Dinu: Bună, Teodora! Cât de importantă este lectura pentru tineri în viziunea ta?

Teodora Ștefu: Consider că lectura în viața tinerilor este foarte importantă, aș putea spune chiar vitală, deoarece suntem la vârsta când suntem ușor influențabili, mai ales adolescenții, și consider că pentru a ne putea dezvolta armonios ar trebui să citim și să ne formam o cultură generală bogată. Mulți tineri din ziua de astăzi spun mereu că cititul este de domeniul trecutului sau că așteaptă să apară filmul, dar eu cred că nimic nu îi poate lua locul unei cărți, cartea ne oferă accesul către biblioteca de informații a Universului, putem găsi atât de multe lucruri și ne putem forma ca oameni. Cartea ne arata partea magica a lumii și din păcate, o mulțime de oameni au încetat să mai creadă în această magie pe care o vedem cu toții. Lectura te transforma în cea mai bună varianta a ta, te ajuta să treci prin viață mult mai ușor, dă un strop de culoare vieților noastre. Lectura, în opinia mea, este cea mai de preț comoara și ar trebui cu toții să o apreciam mult mai mult.

F.D.: Când și cum ți-ai descoperit înclinația către scris și cine te-a susținut pe acest drum?

T.Ș: Mi-am descoperit înclinația de a scrie încă din clasa a V-a când am cunoscut-o pe doamna profesoara de limba romana, Bușoiu Mihaela, acum și mentorul meu. Aceasta mi-a arătat partea frumoasa a literaturii, m-a introdus în tainele acestui minunat domeniu și am știut încă de pe atunci că vreau să scriu și că vreau să devin scriitor. Și cu cât descopeream mai mult tainele acesteia, cu atât mai mult în inima mea se aprindea un foc al dorinței, al pasiunii pentru scris. Să fiu sinceră, niciodată nu mi-am imaginat că voi ajunge aici, că îmi voi publica prima carte și că voi fi o scriitoare. M-au susținut mulți oameni în viața mea, dar cea care a crezut cu adevărat în mine a fost bunica mea, ea a fost prima căreia i-am dezvăluit pasiunea mea pentru literatura și a fost chiar foarte bucuroasa să afle ca i-o împărtășesc, deoarece ea a fost profesor de limba și literatura română și a adorat acest frumos domeniu.

F.D.: Ai avut un debut lăudabil. Ne poți spune cum a luat naștere volumul tău „Angelstown”?

T.Ș: ,,Angelstown” a luat naștere chiar printr-o întâmplare, nu știam că voi ajunge unde sunt acum când am început să îl scriu. Dar, mă bucur că am reușit să îmi îndeplinesc un vis. ,,Angelstown” a apărut într-o zi de august, când mi-a venit brusc ideea primei povestiri, ideea unui înger venit pe pământ care va încerca să salveze lumea, un înger pianist. Prima data totul a început în joacă, am încercat să scriu și nu am avut speranțe prea mari. Apoi, i-am citit-o bunicii mele, care a fost încântată de toata opera și în acest fel, am prins curaj să le scriu și pe celelalte două. Pot spune că totul a fost o întâmplare a sorții, căci totul s-a transformat de la o idee fugară, la o carte cu care mă pot mândri.

F.D: Care este scriitorul tău preferat? Dar cartea preferată şi de ce?

T.Ș: Am mulți scriitori preferați și multe cărți preferate, dar dacă trebuie să aleg doar una, cred că ar fi ,,Mândrie și prejudecată” de Jane Austen. Este autoarea mea preferată, iar aceasta capodopera literara, cea mai buna carte a ei, ,,Mândrie și prejudecată” m-a uimit și m-a fermecat prin fiecare cuvânt, frază și capitol. Încă îmi amintesc cum am citit-o prima dată și mi-am dorit să fiu ca Elizabeth, personalitatea ei m-a marcat atât de mult, încât și astăzi de fiecare dată când aud de această carte, simt o căldură în inimă, o căldură inexplicabilă, căci m-am atașat cu adevărat de fiecare personaj, de Elizabeth și de Darcy, de Jane și de domnul Bingley. Când am citit-o am fost complet fascinată și cred că aceasta va fi cartea mea ,,de suflet”, cartea pe care o voi prețui mereu.

F.D: Cum vezi cartea tipărită peste 30 de ani? Aceasta va mai exista sau locul ei va fi luat de e-book?

T.Ș: Sunt încă optimistă și sper din tot sufletul ca edițiile tipărite ale cărților nu vor dispărea. Încă mai am speranța că oamenii își vor da seama de frumusețea ei, de magia pe care ne-o aduce. Nu am nimic cu tehnologia, nu sunt împotriva ei, dar să fiu sinceră, cred că nu se poate compara un e-book cu o carte tipărită. Doar emoția atingerii cuvintelor, mirosul de vechi sau de nou al paginilor nu poate fi înlocuită niciodată de touch-ul e-book-ului. Trăim într-o societate în care predomină tehnologia, în care totul este digital, dar cred că este bine să păstrăm și puțină tradiție, ea este cea care ne amintește de adevărata noastră valoare și acea tradiție păstrată ar trebui să o constituie cartea tipărită.

F.D: Mulţi văd o criză a lecturii în rândul tinerilor. Tu ce părere ai şi cum poate fi eliminat acest obstacol din viaţa tinerilor?

T.Ș: Criza lecturii în rândul tinerilor ar trebui să fie ceva care să ne îngrijoreze, trebuie să tragem neapărat un semnal de alarmă. Din ce în ce mai mult tineri refuza să mai citească deoarece aleg să își ocupe timpul cu tehnologia, cu jocurile pe calculator. Dar cred că ar trebui să le deschidem larg ochii, să îi facem să înțeleagă de ce lectura este așa de importantă. Cred că fiecare ar trebui să își găsească prima dată cartea de început, cartea care îi atrage cu adevărat, să citească ce își doresc și să observe că literatura nu este așa de rea pe cât s-ar aștepta. Apoi, să iasă din zona de confort și să încerce ceva diferit. Mulți adolescenți din zilele noastre nu mai citesc deoarece au impresia că toate cărțile sunt plictisitoare și că toate au o descriere care nu se mai termină. Știu acest lucru, deoarece trăiesc și merg în fiecare la zi la școală cu aceste tipuri de elevi. Încă nu au găsit cartea de început, cea care să îi inițieze în tainele literaturii, dar dacă măcar ar încerca, sunt convinsă că ar deveni cititori înfocați, că ar deveni ,,fani” ai literaturii.

F.D: Cum definești cu propriile cuvinte „cartea”, dar „scriitorul”?

T.Ș: Aș defini “cartea” printr-un singur cuvânt: ,,magie”. Cartea este izvorul din care curge fără încetare înțelepciune, cartea este sabia magica, cea pe care o mânuiește doar cititorul singuratic în lupta dintre bine și rău, este o cheie către ușa destinului inefabil ce poate fi atât de ușor ratată. Cartea reprezintă un suflet, ce respira prin slove, o comoara de dincolo de granițele timpului, cartea reprezintă inefabil. În viziunea mea, aș defini „autorul” ca un creator divin, căci el își pune o parte din sufletul său pe foaia redefinirii sale, este un căutător de perfecțiune în universul magic al literaturii. Autorul este cel care își ia din viață și și-o pune în cărțile pe care le creează, este un mozaic de gânduri, emoții, sentimente și trăiri, pe care le așază pe foaie sub forma unor litere scrijelite cu cerneala, ce ascund atâtea secrete, taine care pot fi dezvăluite doar de cei ce cred în magie.

F.D: Unde se vede Teodora  Ștefu în următorii ani?

T.Ș: În următorii ani, mă văd la fel ca acum, o persoana normală, doar că mai matură și mai cu capul pe umeri decât acum. Mă vad la fel de creativă, la fel de plină de viață și la fel de serioasă ca acum, cred că puțin mai organizată. În planul educativ, mă vad la un liceu bun din București, mă văd o eleva silitoare căreia nu îi este frică să muncească pentru a-și îndeplini visurile. Voi continua sigur cu scrisul, căci în sfârșit mi-am găsit vocația și nu doresc să îmi las așa de ușor visurile de o viață, voi continua să balansez școala cu pasiunile mele, căci și educația mea este foarte importantă și pun mare accent pe ea.

F.D: În momentul de față lucrezi la o nouă carte, ai vreun nou proiect în plan?

T.Ș: Da, lucrez la o nouă carte, de această dată un roman. Nu voi dezvălui nimic, dar pot să vă spun ca este foarte diferit față de ce am scris până acum și că m-am întrecut pe mine însămi. Ca proiecte de viitor, îmi doresc să aduc o pata de culoare în viețile cititorilor cu acest roman, la fel cum am făcut cu ,,Angelstown”, îmi doresc să le aduc ceva nou și plin de viață, ceva plin de magie, inocență și optimism, dar de asemenea, doresc și să îmi îmbunătățesc stilul de a scrie și să reușesc să îmi îmbunătățesc și persoana, să devin pe zi ce trece cea mai buna versiune a mea posibilă. Doresc să pun accent foarte mult pe dezvoltarea mea personală, căci de-abia am 14 ani și am atât de mult lucruri de învățat și experimentat.

F.D: În încheiere, te rog, să transmiți un mesaj, iubitorilor de carte!

T.Ș: Doresc să le transmit tuturor pasionaților de cărți și de lectură multe felicitări, căci au reușit să iasă învingători din acest război cu tehnologia, că au reușit să nu se lase atrași de ispitele internetului și că au reușit să aleagă ce este mai bun pe lume, cărțile. De asemenea, doresc să le spun să nu se dea bătuți, să își păstreze visurile înalte, căci la fel cum autorul unei cărți a întâlnit critica și descurajare în drumul său, la fel vor întâlni și ei, dar nu trebuie să se descurajeze. Un învingător nu este acela care nu cade niciodată, este acela care cade și se ridică de fiecare dată. Doresc să le spun să nu lase pe nimeni să îi abată de la calea lor și să rămână cum sunt ei, magici și îndrăgostiți de cărți, de aceste lucruri magica la care avem acces toți. Să citească, căci cititul mângâie sufletul, îl face să strălucească de emoție și speranță!