Titlul: Cântec de leagăn de la Auschwitz
Autor: Mario Escobar
Editura: RAO
An apariție: 2021
Număr de pagini: 240
Când rutina zilnică devine o amintire
O dimineață din luna mai a anului 1943 părea să fie ca toate celelate, constând în rutina zilnică: trezit, pregătire pentru micului dejun, grija ca cei mai mari dintre copii să ajungă la școală, apoi plecarea la serviciu. Însă, lucrurile aveau să se schimbe pentru totdeauna din clipa în care Helene Hannemann s-a întâlnit pe scările blocului din Berlin, acolo unde locuia, cu polițiștii. Oamenii legii au întors-o din drum pe femeie, înștiințând-o că toți romii trebuiau internați în tabere speciale. Astfel, cei cinci copii și soțul Helenei trebuiau să meargă cu polițiștii. Dar femeia, ca o adevărată mamă și soție, s-a oferit să-și însoțească odraslele oriunde ar fi necesar.
La gară, familia protagonistei a fost urcată într-un vagon de vite, alături de alți romi.
Ajunși la Auschwitz II, soțul Helenei a fost preluat de gardieni, în timp ce femeia și copiii au fost repartizați în tabăra romilor, urmând să se odihnească într-o baracă ce semăna mai mult cu un garaj murdar în care nici măcar animalele nu ar fi catadicsit să doarmă.
Un personaj solar într-o carte sumbră
Helene a lucrat ca asistentă în lagăr și a contribuit la salvarea romilor din barăcile 8 și 14. Curajul acesteia de a salva sute de suflete din barăcile 8 și 14 l-a impresionat chiar și pe doctorul Mengele, care i-a propus eroinei să fie directoarea creșei și a școlii ce vor fi înființate în Auschwitz-Birkenau.
Aici, 98 de copii erau mai bine îngrijiți, primind mai multă mâncare. Micuții erau repartizați astfel: 55 la creșă și 43 la școală.
Emily și Ernest, gemenii protagonistei, și-au serbat aniversarea de 7 ani în lagăr. Normal ar fi fost ca sărbătoriții să aibă parte de surprize, însă mama lor a fost cea norocoasă. Helene a aflat că soțul său trăiește și că lucrează în sectorul Kanada.
Faptul că Mengele lua gemenii și copiii romilor care aveau ochi de culori diferite pentru experimentele sale le-a determinat pe mamele din lagăr să nu-și mai lase odraslele la creșă sau la școală. De fapt experimentele doctorului ascundeau ceva abominabil, iar mamele lor aveau într-adevăr de ce să se teamă.
În aceste condiții, Helene își îndrumă fiul cel mare, pe Blaz, să fugă din lagăr. Șansa lui de evadare aduce și cititorilor o rază de speranță pentru viitorul personajelor. Este totuși îndeajuns de puternică pentru un final luminos?
Singura certitudine rămâne Helene Hannemann, personajul solar al acestei cărți sumbre, pe care cititorii se pot bizui. Ea reprezintă întruchiparea devotamentului, a iubirii materne, mai presus de toate ororile de la Auschwitz și de iminența morții. O carte care merită a fi citită, evocând o realitate cutremurătoare, ce nu poate fi dată uitării! Lecturi speciale tuturor!
