Titlu: Povești, amintiri, povestiri (conține Capra cu trei iezi)
Autor: Ion Creangă
Editura: Minerva
An apariţie: 2019
Număr pagini: 350
Povestea „Capra cu trei iezi” apare în paginile revistei „Convorbiri literare” spre sfârșitul anului 1875. Titlul este unul sugestiv, nominalizând personajele poveștii: capra și cei trei iezi ai săi; și cum sunt cinci degete la o mână și nu seamănă toate unul cu altul, așa erau și copilașii săi; cel mic era harnic și cuminte opus fraților săi.
Într-o zi, mama-capră plecă de acasă în căutarea hranei pentru puiuții săi, nu înainte de a le da sfaturi și chiar un cântec pentru recunoașterea sa: Trei iezi cucuieţi/Uşa mamei descuieţi… Vorbele părintești sunt ascultate doar de iedul cel mic, căci ceilalți doi nu le-au luat în serios.
Păreţii au urechi şi fereştile ochi, așa că discuția celor patru a fost ascultată și memorată de fiorosul lup, care după plecarea mămucii și-a făcut apariția la ușa puilor; tonul glasului său a fost un semn că cel de afară era un prefăcut, nu era mama iezilor. Puii nu au dat drumul la ușă, iar cumătrul a fost nevoit să apeleze la fierar pentru a-și ascuți limba și dinții și, odată cu acestea, glasul i s-a subțiat.
A doua încercare a lupului a dat roade; simțind primejdia și neputând să-l stăpânească pe fratele cel mare, care deschise ușa lupului, mezinul se ascunse în horn, în timp ce fratele mijlociu era sub un chersin. După ce musafirul a pătruns în casă, mâncând iedul cel mare, vicleana făptură s-a așezat pe chersin, odihnindu-și oasele, și astfel l-a descoperit și pe celălalt ied, care a avut aceeași soartă ca fratele mai mare.
După masa copioasă, lupul a luat-o din loc, iar, în urma sa, mezinul a rămas plângându-și frații.
La scurt timp după tragedie, mama-capră și-a făcut apariția. Iedul rămas în viață îi ieși în cale și-i povesti mamei cele întâmplate; capra nu stătu mult pe gânduri și contură un plan, drept răsplată pentru lup.
Capra făcu praznicul fiilor săi cu bucate alese, praznic dedicat în totalitate lupului. Mama îndurerată a amenajat o groapă mare, plină cu jăratic și, deasupra ei, așeză un scaun de ceară destinat viclenei făpturi; groapa a fost locul în care lupul și-a dat duhul și a fost îngropat.
Scriitorul utilizează în această creație literară un limbaj simplu, condimentându-l cu proverbe și vorbe înțelepte, transmise prin viu grai, din generație în generație: Sunt cinci degete la o mână și nu seamănă toate unul cu altul; Păreții au urechi și fereștile ochi; de când a ajuns coada să fie cap; frica-i din rai; Nici pe dracul să-l vezi, dar nici cruce să-ți faci etc.
Opera se încheie cu o formulă specifică poveștilor: Și eram și eu acolo de față, și îndată după aceea am încălecat iute pe-o șea și-am venit de v-am spus povestea așa; […] și v-am spus oameni buni, o mare și gogonată minciună.
Mesajul operei se conturează în jurul sfatului părintesc și în sprijinul acestuia, făcând cunoscute consecințele nerespectării lui.
Operele lui Creangă nu se adresează numai copiilor ci tuturor oamenilor, deoarece umorul, voia bună și cruda realitate nu țin cont de vârstă.
Citiți pe blog și alte recenzii la operele aceluiași autor:
Amintiri din copilărie
Povestea lui Harap-Alb
Povestea porcului
Inul și cămeșa
Acul și barosul
