Titlul: Casa Gucci
Autorul: Sara Gay Forden
Editura: Nemira
An apariție: 2021
Număr de pagini: 672
Romanul istoric Casa Gucci de Sara Gay Forden debutează în forță cu moartea lui Maurizio Gucci, ultimul din familia Gucci care condusese brandul. În dimineața zilei de 27 martie 1995, pe când urca treptele ce duceau la biroul său, Maurizio a fost împușcat mortal de un necunoscut. Asasinul s-a apropiat de victima sa, a tras patru gloanțe, ultimul fiind în tâmpla dreaptă. Întreaga întâmplare a fost urmărită de Giuseppe Onorato, omul care mătura frunzele din fața clădirii unde Gucci își desfășura activitatea. Din acea clipă, asasinul s-a transformat într-o enigmă pentru organele de cercetare din Italia. Cu toții visau să-l încătușeze pe cel ce i-a curmat viața lui Maurizio. Până când apele se vor limpezi și vom afla cine a fost în spatele acestui asasinat la comandă, hai să descoperim împreună povestea familiei Gucci!
Numele Gucci e florentin. Membrii acestei familii au fost negustori încă din 1410.
Bunicul lui Maurizio se numea Guccio și a lucrat inițial într-un hotel din Anglia, apoi în cadrul unei companii europene de vapoare. După patru ani, cu banii strânși, a revenit în Florența. Acesta s-a căsătorit cu croitoreasa Aida Calvelli cu care a avut cinci copii: Enzo, care a murit devreme, Aldo (1905), Vasco (1907) și Rodolfo (1912), Grimalda, plus Ugo, fiul Aidei pe care Gucci l-a adoptat. Guccio a lucrat în Florența într-un magazin de antichități, dar și într-o companie de prelucrare a pielii.
În 1921, în timpul unei plimbări alături de soția sa, bărbatul a observat un magazin de închiriat și astfel a decis să înființeze prima companie Gucci, Valigeria Guccio Gucci.
Din relația lui Aldo cu Olwen au rezultat trei copii: Giorgio (1928), Paolo (1931) și Roberto (1932).
Rodolfo, unul dintre copiii lui Guccio, a ales cariera de actor. Din relația acestuia cu actrița Alessandra Winkelhaussen a rezultat Maurizio, născut în 26 septembrie 1948.
Inițial afacerea familiei Gucci cuprindea poșete, genți de călătorie, după care s-a extins, cuprinzând și accesorii din piele, precum curele și portofele, chiar și pantofi militărești.
Pe 1 septembrie 1938 a fost lansat magazinul Gucci din Roma.
Aldo a extins lanțul de magazine Gucci și tot el a introdus pielea de porc vopsită ca materie primă.
Guccio a murit într-o după-amiază de noiembrie, în 1953, în urma unui atac de cord. Bărbatul le-a transmis fiilor săi o regulă nescrisă: nicio femeie nu poate moșteni compania. Astfel, Grimalda a primit prin testament o fermă, câteva terenuri și o sumă modestă de bani. În schimb, frații săi au moștenit părți egale din companie.
După moartea lui Guccio, Aldo a luptat ca numele Gucci să fie dus peste mări și țări, Rodolfo s-a ocupat de magazinul din Milano, în timp ce Vasco dirija fabrica din Florența.
Cu timpul, Aldo a devenit capul afacerii, însă deciziile erau analizate și de frații săi.
O pereche de mocasini cu toc mic și cu o zăbală metalică în partea din față a transformat Gucci într-o marcă renumită.
În 1968, Gucci a lansat una dintre primele rochii.
În 1969 a fost lansată prima colecție „Gucci” în cadrul săptămânii de Modă Alta Moda din Roma.
În noaptea de 23 noiembrie 1970, Maurizio a cunoscut-o pe Patrizia Reggiani. Pentru acesta a fost dragoste la prima vedere, în schimb pentru domnișoara de 21 de ani fusese începutul cuceririi celui mai râvnit burlac din Milano și moștenitorul unui imperiu.
Maurizio a rămas orfan de mamă la vârsta de cinci ani. De atunci tatăl său, Rodolfo nu a mai avut niciodată vreo relație serioasă cu vreo femeie.
Rodolfo avea un caracter dictatorial și ușor nevrotic; îi oferea fiului său o sumă modică de buzunar, iar băiatul trebuia să fie acasă până la miezul nopții în zilele în care mergea la școală a doua zi. Tatăl mai avea o regulă bătută în cuie și anume de a lua cina, seară de seară, cu fiul său. Chiar dacă Maurizio termina primul de mâncat nu avea voie să se ridice de la masă decât după ce tatăl său își consuma cina.
Rodolfo și-a dat fiul afară din casă și a rupt orice legătură cu acesta după ce tânărul i-a încălcat cuvântul și a rămas la iubita sa Patrizia peste noapte. Rămas pe drumuri, Maurizio a găsit un pat și un loc de muncă la tatăl iubitei sale.
După doi ani, tatăl și fiul s-au împăcat.
Maurizio și Patrizia au avut împreună două fete: pe Alessandra (1976), care a primit numele bunicii sale, și pe Allegra (1981).
În 1972 a fost înființată compania Gucci Perfume International Limited.
Gucci a fost prima casă de modă producătoare de ceasuri elvețiene.
Vasco a murit de cancer la plămâni în data de 31 mai 1974, la vârsta de 67 de ani.
Aldo l-a concediat din companie pe fiul său, Paolo.
Paolo dorea să-și lanseze propria linie de modă, sub numele Gucci, dar în paralel cu firma-mamă. Tânărul și-a dat tatăl în judecată pentru vătămare corporală și ultraj precum și pentru încălcarea prevederilor din contract.
Rodolfo a trăit până în 1983. Împlinise 71 de ani. Sicriul acestuia a fost purtat pe brațe de patru dintre angajații săi de încredere printre care Luigii și Franco.
În 22 mai 1985, Maurizio și-a pregătit o valiză și a plecat din Milano la Florența. Acesta a fost momentul rupturii dintre el și familia sa, adică de soție și de cele două fiice.
Această ruptură avea la bază dorința bărbatului de a fi liber și de a nu se mai simți „castrat” de femeia care-l cicălea zi de zi.
De numele Gucci au fost legate scandaluri cu rezonanță: de la dosare de evaziune fiscală și până la falsificare de semnătură. Aceste scandaluri au întipărit numele Gucci în mintea oamenilor în detrimentul articolelor despre brand.
Acțiunile Gucci au fost la un moment dat împărțite astfel: 50% erau deținute de Maurizio, iar restul, de compania Investcorp. Era pentru prima oară de când Guccio Gucci își deschisese propria afacere, când un străin deținea o tranșă atât de mare din acțiunile firmei de familie. Și, lucrul cel mai important, Investcorp nu era o persoană fizică, ci o instituție financiară sofisticată și lipsită de sentimente, care-și propunea să aducă profit investitorilor săi de pe urma afacerilor încheiate — cu toate că avea să se dovedească mult mai îngăduitoare și mai răbdătoare decât ar fi putut fi alte instituții.
De la munți de bani, Maurizio a trecut la munți de datorii. Era împrumutat la două bănci, iar datoriile sale se ridicau la 40 de milioane de dolari. Neplata creditelor bancare a dus la sechestru. Toate bunurile lui Maurizio Gucci au fost puse sub sechestru, urmând chiar să fie scoase la licitație dacă termenul limită de plată era din nou încălcat.
Pe 23 septembrie 1993, Maurizio și-a vândut drepturile de posesie asupra Gucci pentru 120 de milioane de dolari. Acum Investcorp deținea compania Gucci, iar pentru mulți acest lucru era văzut drept sfârșitul lumii.
Legat de asasinarea acestui ultim descendent Gucci implicat în afacerea familiei menționez în încheiere că în seara zilei de 8 ianuarie 1997, anchetatorul Filippo Ninni a primit un telefon, motivul fiind moartea lui Gucci. Omul legii s-a întâlnit personal cu individul de la celălalt capăt al firului, ascultându-l povestind firul asasinării.
Compania Guuci a cunoscut de-a lungul timpului dulceața succesului, dar și gustul amar al eșecului. Azi, Gucci își dezvoltă grupul de bunuri de lux, fiind un brand internațional de o mare valoare, însă nimic nu se poate compara cu povestea savuroasă din culisele familie fondatoare. Povestea familiei Gucci este asemenea unui film bun regizat de o minte sclipitoare! V-o recomand cu mare drag!
