Titlul: Povești
Autor: Frații Grimm
Editura: Cartex
Număr de pagini: 160
Când un croitor plin de viață întâlnește un cizmar
Opera „Cei doi călători” de Fraţii Grimm prezintă peripeţiile prin care au trecut un croitor şi un cizmar din momentul întâlnirii lor, pe un drum. Croitorul este prezentat ca fiind un omuleţ plin de viaţă, vesel şi mereu bine dispus. De cum l-a zărit pe cizmar, omuleţul a început să cânte un cântec batjocoritor pentru celălalt. Văzându-l schimbat la faţă pe cizmar, croitorul i-a întins o sticlă, din care bărbatul a băut cu sete, după care, împreună, cei doi au pornit la drum spre oraş mare unde este mult de lucru.
La răscruce
În drumul celor doi călători s-a ivit o pădure, iar de aici şi până la cetatea împăratului nu mai era foarte mult de mers. La un moment dat, drumul celor doi bărbaţi a ajuns la o răscruce. Aici existau două poteci: una lungă de mergeai şapte zile, iar cealaltă mai scurtă de numai două zile. Ajunşi în acest punct cheie al călătoriei, cei doi drumeţi au fost nevoiţi să-şi calculeze pâinea pe care urmau s-o care pentru a le ajunge până la destinaţie. Cizmarul a dorit să-şi ia pâine pentru şapte zile, în timp ce celălalt bărbat s-a bazat pe faptul că are bani, deci nu va fi nevoie să care prea multă hrană.
După trei zile de mers, veselia şi bucuria de pe chipul croitorului apuseseră, locul lor fiind luat de tristeţe. Fără provizii, puterea omului scădea de la o zi la alta. Când cizmarul servea masa, celălalt se alegea doar cu privitul.
În a cincea zi de călătorit, picioarele nu-l mai ţineau pe croitor.
O bucățică de pâine în schimbul ochiului drept și alta în schimbul ochiului stâng
Văzându-şi tovarăşul de drum cum se usucă de viu, cizmarul a decis să-i dea o bucăţică de pâine în schimbul ochiului drept. Din dorinţa de a trăi, croitorul a acceptat târgul, lăsându-l pe cizmar să-i scoată ochiul cu un ac.
De cum a mâncat bucata de pâine, omul nostru a prins puţină putere, însă nu pentru mult timp, căci în ziua următoare a căzut lângă un copac unde a zăcut până în ziua următoare. Văzându-l cum se chinuie, cizmarul i-a mai oferit puţină hrană în schimbul celuilalt ochi.
Cizmarul era un om cu sufletul negru, care nu a luat în calcul zilele în care a mâncat bine şi pe săturate de pe urma prietenului său de drum.
De cum au ieşit din pădure, o câmpie întinsă se arăta în faţa călătorilor. În mijlocul frumosului peisaj era o spânzurătoare. Cizmarul şi-a condus tovarăşul de drum până lângă spânzurătoare după care a plecat, continuându-şi de unul singur drumul.
În dimineaţa următoare, omul orb a încercat să-şi deschidă ochii, dar în zadar.
Roua care redă vederea celui ce-a pierdut-o
De spânzurătoare atârnau doi păcătoşi, iar pe capetele fiecăruia se odihnea câte o cioară. Cele două păsări vorbeau că roua care picură noaptea de pe spânzurătoare avea puterea de a reda orbilor vederea. De cum a auzit una ca asta, omul nostru a luat batista, a umezit-o de roua de pe iarbă după care s-a şters la ochi. De cum a adu-o la ochi, acesta şi-a recuperat instantaneu vederea.
După ce şi-a recăpătat lumina ochilor, croitorul a prins un mânz, însă, la rugăminţile animalului de a-i reda libertatea, omul nostru a lăsat mânzul liber, să se bucure în continuare de viaţă. Cu maţele goale, acesta a zis că va mânca tot ce-i va ieşi în cale, fie bună sau rea. După care aprins o barză. Însă şi pe aceasta a eliberat-o în urma rugăminţilor înaripatei. Nici din cele două raţe de pe lac ori cu mierea de albine, drumeţul nostru nu s-a putut hrăni, continuându-şi drumul pe stomacul gol.
Drumul croitorului s-a oprit în oraş, unde a mâncat bucate alese la un han, după care a început să-şi caute de lucru pentru a-şi asigura traiul zilei de mâine.
Marele Croitor al Curții și Marele Cizmar al Curții
În scurt timp eroul nostru a ajuns un meşter bun la care apelau foarte mulţi oameni. Cu toate acestea, croitorul a rămas cu picioarele pe pământ, fără ca faima să-i ia minţile.
Împăratul acelor meleaguri l-a numit Mare Croitor al Curţii. În ziua numirii croitorului, a fost numit şi tovarăşul său de drum, Mare Cizmar al Curţii, şi uite aşa cei doi s-au reîntâlnit. Duşmănos din fire, cizmarul a început să-şi facă planuri cum ar putea scăpa de celălalt.
Seara, cizmarul s-a înfăţişat înaintea Împăratului susţinând că croitorul se laudă că el ar fi capabil să descopere comoara străveche pierdută cu mulţi ani în urmă. De cum a auzit una ca asta, Împăratul i-a cerut croitorului să-i aducă bogăţia, iar de nu se va ţine de cuvânt, să nu mai calce niciodată curtea împărăţiei sale. Supărat, omul nostru a plecat la drum, oprindu-se la lacul cu cele două raţe. Auzindu-i necazul, raţa-mamă a decis să-l ajute căci cunoştea foarte bine locul unde se afla comoara. Raţa-mamă ajutată de cei doisprezece pui ai săi au scos bogăţia la suprafaţă, i-au dat-o bărbatului, iar acesta s-a înfăţişat înaintea Împăratului cu ea.
Văzând cizmarul că planul său de a-i săpa groapa croitorului a dat greş, a mers din nou la Împărat afirmând că celălalt bărbat ar fi capabil să transforme palatul cu tot ce este în el în ceară. De cum a auzit una ca asta, Împăratul l-a rugat pe croitor să-şi ducă până la capăt planul.
Supărat nevoie mare, bărbatul a plecat de la palat luând drumul pădurii, spre copacul cel mare care adăpostea familia de albine. Matca împreună cu suratele sale au ascultat povestea croitorului, decizându-se să-l ajute.
Albinele s-au pus imediat pe treabă, modelând cu multă migală şi talent palatul din ceară. După finalizarea lucrării, croitorul a luat opera de artă, prezentând-o Împăratului. Încântat nevoie mare, Împăratul i-a oferit omului nostru o casă de piatră în care să locuiască.
După această poruncă îndeplinită, au urmat altele: croitorul a fost nevoit să facă în curtea palatului un izvor cu apă limpede, ba chiar să-i aducă Împăratului un moştenitor. Animalele pe care cândva omul nostru le-a eliberat, acum, la necaz s-au oferit să-l ajute.
La ultima poruncă, barza l-a ajutat pe croitor. La nouă zile după ce a primit porunca, Picioare-Lungi l-a vizitat pe omul nostru aducându-i un băieţel frumos foc de la soare te puteai uita, dar la dânsul ba.
După faptă și răsplată
După îndeplinirea acestei ultime porunci a împăratului, croitorul a primit-o drept soţie pe fata cea mare a împăratului, în timp ce cizmarul a fost rugat să părăsească împărăţia. Singur, în lume acesta a ajuns la spânzurătoare, iar cele două ciori s-au năpustit asupra lui, scoţându-i ochii.
Poveştile sunt nemuritoare, iar ele trebuie citite şi recitite oricând, indiferent de vârstă. În urma acestei lecturi am tras câteva concluzii pe care vi le prezint şi vouă, prietenii Blogului Cărţile Tinerilor, concluzii ce pot călăuzi paşii fiecăruia dintre noi către o viaţă mai bună: celui ce crede în Dumnezeu şi în steaua lui norocoasă, toate dorinţele i se vor îndeplini, căci după faptă și răsplată; Fii bun cu cei din jurul tău că niciodată nu se ştie când vei avea nevoie de ajutorul lor; Orice rău făcut în viaţă, mai devreme sau mai târziu tot se va întoarce împotriva ta; Nu săpa groapa altuia că sigur vei cădea în ea.
