Titlul: Povești
Autori: Frații Grimm
Editura: Cartex
Număr de pagini: 160
După cum reiese din titlul acestei poveşti de Fraţii Grimm, „Cei doisprezece servitori leneşi”, avem de-a face cu douăsprezece personaje puturoase ce nu-şi pierd timpul muncind, ci stând, mâncând sau bând. Deşi, numărul doisprezece este considerat numărul perfecţiunii (douăsprezece ore pe ceas, douăsprezece luni în an etc), în cazul de faţă apare cu sens opus.
Eroii noştri, după o zi în care nu au făcut nimic, noaptea i-a prins la fel, însă servitorii s-au culcat în iarbă, începând a se lăuda cu lenea lor.
Cel dintâi a luat cuvântul, povestindu-le celorlalţi câte ceva din viaţa sa: mănâncă mult şi bea la fel. După ce dă gata patru prânzuri, ia o mică pauză, după care mănâncă iar cu poftă. La capitolul trezitului de dimineaţă stă la fel de bine căci se trezeşte pe la amiază şi imediat îşi caută un alt loc pentru odihnă.
După acesta, a urmat al doilea servitor să ia cuvântul: acesta are în grijă un cal, iar patru ceasuri din zi şi le petrece în lada cu ovăz, dormind.
Urmând al treilea, acesta dezvăluie: doarme fără vreun gând la soare, iar ploaia nu-l poate determina să se trezească, aşa că stă în apă, lăsând ploaia să curgă în numele lui Dumnezeu.
Al patrulea: acesta, înainte de a se apuca de lucru, stă un ceas pentru a-şi cruţa puterile. Apoi, întreabă dacă sunt alţi oameni care să-l ajute. Găsindu-i, îi lasă pe respectivii să lucreze, în timp ce acesta priveşte şi parcă şi privitul este un lucru prea greu pentru servitorul numărul patru.
Al cincilea are în sarcină scoaterea gunoiului din grajdul cailor, însă pentru acesta este de ajuns dacă scoate un car de gunoi, căci nu are poftă să se istovească muncind.
Al şaselea mărturiseşte: deşi îi ceartă puţin pe ceilalţi, acesta nu este departe de ei, căci trei săptămâni stă culcat şi nici măcar nu-şi dezbracă hainele.
Al şaptelea mărturiseşte: nici acesta nu se deosebeşte prea mult de restul deoarece în cazul de faţă somnul rezolvă toate şi tot la somn se rezumă treaba.
Al optulea: se consideră un băiat deştept căci dacă o piatră îi iese în cale, acesta nu ridică piciorul peste obstacol, ci se culcă pe jos. Iar dacă este ud sau plin de noroi, stă locului şi chiar se întoarce pe cealaltă parte ca soarele să-l usuce mai bine.
Al nouălea: acesta a avut înaintea lui apă şi pâine însă i-a fost prea grea să le ia aşa că a preferat să rabde de foame şi de sete.
Al zecelea: pentru acesta lenea chiar i-a lăsat semne trupeşti; aflându-se culcat în drum, un car şi-a trecut roţile peste piciorul omului. Putea trage piciorul, să se ferească însă nu l-a auzit căci ţânţarii îi cântau pe la urechi, dar lenea era prea mare pentru a-i alunga.
Al unsprezecelea: pentru acesta munca este doar o poveste căci a ales să-şi dea demisia; căratul cărţilor grele pentru stăpânul său era o muncă mult prea istovitoare aşa că demisia a fost singura soluţie convenabilă.
Al doisprezecelea: acesta avea în sarcină să meargă cu calul la câmp aşa că, omul şi-a făcut un culcuş de paie pe animal, şi a adormit. Când s-a trezit a avut parte de o mare surpriză pe care voi, dragii mei prieteni, o veţi descoperi singuri doar citind această savuroasă poveste, semnată de Fraţii Grimm.
La finalul lecturii am tras următoarea concluzie: lenea este cucoană mare, stă la umbră, nu doare şi nici nu cere de mâncare!
