Titlul: Povești
Autorul: Frații Grimm
Editura: Cartex
Număr de pagini: 160
„Cei patru fraţi meşteşugari” este o frumoasă poveste a Fraţilor Grimm despre importanţa fiecărei ocupaţii. Nu ştii ce-ţi rezervă viaţa şi la ce-ţi va folosi un lucru învăţat.
Odată ce au crescut cei patru fii ai săi, tatăl i-a trimis în lumea mare pentru a învăţa câte un meşteşug care le-ar fi asigurat existenţa. Plecând împreună de acasă, cei patru s-au despărţit la o răscruce de drum luând-o fiecare pe poteca sa, urmând ca, peste patru ani, să se reîntâlnească în acelaşi loc, şi dacă vor răzbi în viaţă şi dacă nu.
După despărţirea de fraţii săi, cel mare se întâlni cu un om curios care-i propuse să i se alăture, făcându-se hoţ. La început băiatul a dat în lături, însă vorbele cu lipici ale hoţului l-au îmbrobodit pe tânăr încât acceptă propunerea străinului, iar în scurt timp a ajuns unul dintre cei mai de seamă hoţi care îşi putea dori orice şi numai ce întindea mâna obţinea lucrul respectiv fără prea mare bătaie de cap.
Al doilea frate s-a alăturat unui om ce putea citi în stele; flăcăul urmându-i exemplul.
Al treilea a devenit ucenic de vânător, iar la plecare, stăpânul i-a oferit o puşcă fiind mulţumit de acesta căci nu rata nici o ţintă.
Mezinul a întâlnit un croitor care l-a îndemnat spre faimoasa lume a acului şi a aţei. Iar la plecare a primit de la bătrân un ac şi sfatul să croiască orice material de la cele fine până la cele tari ca osul.
Anii au trecut, iar cei patru fraţi s-au reîntâlnit la locul stabilit, luând drumul spre casă. De cum ajunseră acasă, copiii îi povestiră tatălui peripeţiile prin care au trecut. Derularea amintirilor avea loc sub un copac mare şi umbros. În vârful acestui arbore se afla un cuib de cintezoi aşa că bărbatul îşi întrebă flăcăii câte ouă se află în cuib. Băiatul care citea în stele îi dădu răspunsul, erau cinci ouă.
Apoi, tatăl în îndemnă pe fiul cel mare să urce în pom şi să ia cuibul fără s-o deranjeze pe mama pasăre. În doar câteva clipe, misiunea a fost îndeplinită, iar bătrânul a luat ouăle aşezându-le pe fiecare în câte un colţ al mesei, iar pe cel în plus, punându-l în mijloc. La îndemnul tatălui, vânătorul a tras un glonţ care sărea de la ou la ou, de parcă avea pulbere magică. Apoi, croitorul a fost nevoit să coase ouăle fără să atingă ori să rănească puiuţii, după care hoţul a luat ouăle punându-le la loc, în cuib.
După câteva zile, sorocul a sunat, iar puii au ieşit din ou teferi şi nevătămaţi, însă un lucru ciudat era că în jurul gâtului aveau o dungă roşie, de la aţa cu care flăcăul cususe ouăle.
Cum prima misiune a fost îndeplinită cu succes de băieţii săi, bătrânului i-a fost greu să-l desemneze pe cel mai iscusit dintre cei patru.
La scurt timp, vestea că fata împăratului fusese furată, iar cel ce o va elibera din ghearele zmeului îi va fi ursit drept soţ a zguduit ţinutul, atrăgându-le celor patru fraţi atenţia şi dorindu-şi să se facă utili, arătându-şi vitejia.
Cititorul în stele s-a folosit de harul său şi a descoperit ascunzătoarea în care era ţinută fata. Apoi, a mers la împărat cerându-i o corabie pentru el şi fraţii lui cu ajutorul căreia urmau să ajungă s-o salveze. Fata avea în poală pe zmeu, dormind. Vânătorul nu s-a folosit de harul său pentru că distanţa prea mică dintre cei doi, îl împiedica, existând riscul de a-i împuşca pe amândoi, aşa că hoţul intră în acţiune şi astfel tânăra a fost salvată de monstru. La scurt timp zmeul se trezi şi îngrijorat plecă în căutarea fetei. Pe când acesta era în zbor pe deasupra corabiei, vânătorul îl împuşcă direct în inimă. Murind, dihania s-a prăbuşit pe corabie, prefăcând-o în mii şi mii de bucăţele. De cum şi-a revenit puţin în fire, croitorul s-a pus pe muncă, asamblând bucăţelele de lemn, până a reconstruit corabia cu care cei cinci s-au salvat, ajungând până la mal.
Revenind la împărat, cu greu acesta îl putu desemnă pe cel demn de mâna fiicei sale, aşa că a luat în calcul vitejia fiecăruia în parte, iar la final a hotărât să dea fiecăruia câte o parte din averea sa, căci fata de împărat nu se putea împărţi în patru.
Şi astfel, fraţii nu s-au certat şi au rămas uniţi, fericiţi şi bogaţi. Munca în echipă întotdeauna dă roade bune atunci când fiecare membru şi rolul său este în mod egal respectat.
