Titlul: Povești
Autor: Frații Grimm
Editura: Cartex
Număr de pagini: 160
Bucuria unui tată
Povestea „Cei şapte corbi” de Fraţii Grimm ne face cunoscută soarta unui om care avea şapte feciori, dar nu avea nicio fată deşi şi-ar fi dorit din toată inima. Dorinţa bărbatului s-a împlinit printr-o minune. Nevasta acestuia a rămas grea, aducând pe lume o mogâldeaţă de fetiţă. Era mică şi tare slăbuţă, dar ce bucurie pentru nerăbdătorul tată.
Omul nostru a trimis pe unul dintre feciori la fântână să aducă apă căci dorea să pregătească scăldătoarea copilei, dar ceilalţi şase băieţi s-au luat în goană după el. Şi cum se îmbulzeau, fiecare străduindu-se să scoată repede apa, înaintea celorlalţi, au scăpat ulciorul în fântână. Pierderea ulciorului i-a înspăimântat într-atât pe băieţi încât nu mai aveau curajul să se întoarcă acasă.
Gânduri negre
Văzând că băieţii nu s-au mai întors, bărbatul izbucnit furios: Fir-ar să fie, cu toţii nişte corbi!.
Abia ce a dat glas gândurilor negre că o puternică bătaie de aripi s-a auzit în apropiere şi şapte corbi negri ca tăciunele s-au ridicat în văzduh, îndreptându-se spre necunoscut.
Părintele nu şi-a mai putut retrage blestemul, având sufletul îndurerat de pierderea celor şapte copii, însă, o mică bucurie i-a rămas în suflet, văzându-şi copila cum creştea şi cum prindea puteri. Multă vreme micuţa nu a ştiut că avusese fraţi, căci părinţii nu au dorit să-i spună adevărul. Tot adevărul l-a aflat din gura unor oameni care vorbeau despre dânsa. Aceşti oameni afirmau că toată nenorocirea căzută asupra fraţilor fetei este numai şi numai din cauza copilei. Cu cele aflate din gura unor străini, copila a mers acasă ca să verifice. Fără a-i mai putea ascunde adevărul, părinţii i-au spus micuţei despre existenţa băieţilor însă au pus toată nenorocirea pe seama sorții nicidecum în seama copilei.
În căutarea fraților… până la capătul lumii
Din acea clipă, fetiţa nu a mai avut o clipă de linişte, gândindu-se tot mereu la fraţii săi. Aşa că într-o zi, micuţa a decis să plece în căutarea băieţilor, luând cu ea un inel, o pâine, un ulcior cu apă și un scăunel.
A mers copila până la capătul lumii, trecând pe la soare, dar şi pe la lună. Drumul fetei a continuat cu o vizită la stele. În acest loc mirific, micuţa l-a întâlnit pe Luceafăr de la care a primit un oscior şi un sfat. Cu ajutorul obiectului primit fata va putea descuia muntele de cleştar unde stăteau închişi fraţii săi.
Dragostea și curajul unei copile pot curma un blestem
Micuţa a aşezat osciorul într-o năframă, pornind la drum. A mers ce a mers copila până a ajuns la destinaţie, dar ce să vezi, când se pregătea să deschidă poarta ia osciorul de unde nu-i. Năframa fetei era goală. Hotărâtă să-şi salveze fraţii, copila şi-a tăiat degetul mic, l-a răsucit în broască şi uite aşa a reușit să deschidă uşa.
La intrare, copila a fost întâmpinată de un pitic care i-a spus că frații ei, corbii, nu sunt acasă, dar vor veni imediat aşa că fata-i poate aştepta. După care, piticul a adus pe şapte talere micuţe şi în şapte cupe mâncare și băutură pentru stăpânii săi. Surioara corbilor a gustat din toate talerele câte puţin şi din toate cupele a luat câte o înghiţitură, lăsând să-i cadă inelul în ultima.
De cum au ajuns acasă, corbii au observat că cineva le-a mâncat din gustare, iar când cel de-al şaptelea corb a băut până la fund paharul, a dat peste inelul pe care l-a recunoscut imediat.
Faptul că fata se afla în ascunzătoarea fraţilor săi i-a ajutat pe aceştia să scape de blestem şi să-şi redobândească înfăţişarea omenească. După care, cu toţii au plecat spre casa părintească cu sufletele încărcate de bucurie şi fericire.
În concluzie…
Din această poveste am tras următoarea concluzie: blestemul părintesc se prinde de copil mai ceva ca magnetul de fier. Drept urmare am două mesaje atât pentru cei mici, cât și pentru cei mari. Cei mici ar trebui să ia aminte să fie cuminți și ascultători, iar cei mari să nu acționeze la mânie, căci dacă semeni vânt culegi furtună. Doar iubirea și înțelepciunea pot salva situația oricât de gravă ar fi. Voi ce credeți?