Titlul: Povești
Autor: Frații Grimm
Editura: Cartex
Număr de pagini: 160
Casa strămoșească
Trăia demult un om ce avea trei feciori, iar singura lor avere era casa în care locuiau. Şi cum căsuţa era singura avere a familiei, fiecare dintre cei trei băieţi doreau să pună mâna pe ea. Însă tatăl îşi iubea copiii în egală măsură şi nu ştia cum să împartă casa astfel încât toţi să primească în mod egal. Nici vânzarea colibei nu era o soluţie, căci era moştenire din moşi-strămoşi.
Ca să nu mai existe dubii în împărţirea averii, bărbatul i-a îndemnat pe flăcăi să plece în lumea largă pentru a învăţa un meşteşug, iar la întoarcere, cel mai priceput în meşteşug va primi casa.
Trei băieți, trei meserii diferite
Băieţii au fost foarte mulţumiţi de cuvintele părintelui aşa că fiecare s-a gândit la o meserie: cel mare dorea să devină potcovar, mijlociul visa să ajungă bărbier în timp ce mezinul se vedea maistru în mânuirea spadei. Şi după ce au stabilit timpul în care să se întoarcă acasă, cei trei băieţi au pornit la drum. Norocul a fost de partea băieţilor căci aceştia au dat, fiecare în parte, peste câte un meşter priceput care le-a dezlegat cele mai ascunse taine ale meseriei pe care dorea s-o urmeze fiecare.
Timpul a trecut, iar vremea de a se întoarce acasă a sosit. Cu toţii s-au revăzut acasă, însă nu ştiau cum ar putea să-şi arate fiecare măiestria în meserie. Tocmai în acea clipă, lângă dânşii şi-a făcut apariţia un iepure; această mică făptură a căzut la ţanc. Bărbierul a luat ligheanul şi săpunul şi s-a pus pe muncă. A ras toată blana animalului, lăsându-i doar o bărbuţă. Toată treaba s-a petrecut fără să-i provoace micuţului animal vreo tăietură sau vreo zgârietură.
Treaba feciorului cel mare a fost pe placul tatălui.
Nu a trecut mult timp, că prin faţa casei a trecut un boier într-o caleaşcă ce alerga în galopul cailor.
Acum venise rândul băiatului mijlociul să arate de ce este în stare. Acesta i-a smuls bidiviului, care galopa fără contenire, cele patru potcoave, şi tot în galop, i-a bătut altele noi.
Şi de cea de-a doua reprezentare tatăl a fost tare încântat. Acum, bărbatul era în încurcătură deoarece nu ştia cui să-i lase averea, căci ambii săi băieţi se descurcaseră de minune.
În cele din urmă, a venit şi rândul mezinului să-i arate tatălui său ce a învăţat. În acele momente s-a pus ploaia, aşa că băiatul pe loc a scos sabia şi a început s-o rotească pe deasupra capului, astfel încât nicio picătură de ploaie nu-l atingea. Iar când ploaia s-a înteţit şi a început să curgă şiroaie, băiatul a învârtit cu şi mai multă putere sabia de a rămas uscat de parcă se afla sub o umbrelă.
De cum a văzut tatăl său o aşa minune, a rămas fascinat, afirmând că mezinului îi va lăsa casa.
O frăție ca-n povești
Cu toate acestea, copiii se iubeau atât de mult încât au continuat să locuiască împreună în casa părintească. Şi-au făcut în continuare meseriile bine astfel încât au câştigat o mulţime de bani. Iar când unul dintre ei s-a îmbolnăvit şi a murit, ceilalţi doi s-au uscat pe picioare de dor, de tristeţe şi de suferinţă, murind şi ei la rândul lor. o frăție ca a lor poate numai în povești găsești.
…Şi pentru că au fost atât de îndemânatici în meseria lor şi s-au iubit atât de mult, i-au pus pe tustrei în aceeaşi groapă, ca şi acolo să fie împreună.
