„Celei ce nu mai este”, primul meu volum de versuri şi singurul, deocamdată, între cele nouă cărţi publicate, a fost dedicat soţiei mele, adormită şi trecută în lumea veşniciei la 26 ianuarie 1997…
O parte din versuri sunt scrise în vremea în care era ea în viaţă pe acest pământ. Cealaltă parte, în majoritate, sunt scrise cu gândul la ea, ca sursă de inspiraţie… Altele, mai târziu, recente, sunt scrise pe teme plăcute ei cândva – rondeluri despre flori, anotimpuri, viaţă… – Marian Malciu despre volumul de poezii „Celei ce nu mai este”.
Marian Malciu s-a făcut remarcat, în peisajul literaturii contemporane autohtone, printr-o bogată activitate publicistică și editorială: proză, poezie, cronică literară.
Debutul literar s-a realizat, în volum de autor, cu proza scurtă Femeia, eterna iubire, Editura Alutus, Slatina, 2008, 168 de pagini. Pentru acest debut, autorul a fost declarat „Omul zilei” de Jurnalul Naţional/8 martie 2008.
Au urmat volumele de proză: Ispita, Editura Sim Art, Craiova 2009; Chemarea Destinului, Editura Sim Art, Craiova, 2010; Urme de dragoste, Editura PIM, Iaşi, 2011; Dor de Bucovina, Editura PIM, Iaşi, 2012; Captiv pe tărâmul copilăriei, Editura PIM, Iaşi, 2013; Tainicele cărări ale iubirii, Editura PIM, Iaşi, 2014; Culese din instanţe, Editura PIM, Iaşi, 2014.
Volumul de poezie Celei ce nu mai este a fost publicat în anul 2013, la Editura PIM din Iaşi.
Celei ce nu mai este
În ultima zi a anului 2013, am primit de la domnul Marian Malciu, volumul domniei sale, „Celei ce nu mai este”. Şase luni mai târziu, l-am ascultat recitând poeme din această carte, în cadrul Ligii Scriitorilor Români, Filiala Olt. Mi-au plăcut, iar cartea mi-a atras atenţia şi am decis s-o iau la „bani mărunţi”, deşi titlul este trist. Eram și sunt conştientă de faptul că oricine este dator cu o moarte, iar aceasta vine pe neaşteptate, despărţindu-ne de prieteni, rude, apropiaţi şi chiar de… persoana iubită, așa că m-am apucat de lectură.
Poetul Marian Malciu îşi deschide sufletul către cititor, prin volumul „Celei ce nu mai este,” şi lasă tristeţea şi regretul să fie simțite și de cei din jur. Cititorul devine un apropiat al creatorului, căruia îi mărturiseşte durerea lăsată în urmă de trecerea în somnul veşnic spre lumină a celei ce i-a fost soţie.
Stingerea fiinţei iubite atrage după sine şi pierderea strălucirii soarelui în ochii eului liric sau acesta este cel care nu mai găseşte puterea necesară de a descoperi lumina albă din negura durerii şi refuză să-şi mai găsească alt soare. Creatorul dă dovadă de o dragoste pură şi sinceră faţă de jumătatea sa, ce este mai puternică decât soarta şi destinul la un loc.
Cu disperare, poetul îşi caută fiinţa dragă în lucrurile din jur sau în elementele naturii care-i devin altar pentru dor şi iubire. Unde eşti? şi De ce nu vii? sunt întrebări care demonstrează goana nebună după un răspuns concret, care-l determină pe creator să-şi „ude” poemele cu durere şi chiar cu teama de a nu-şi mai întâlni niciodată fiinţa dragă, chiar dacă este conștient că această întâlnire nu va mai putea fi, pe pământ.
Dorinţa arzătoare a poetului de a-și reîntâlni soția iubită – Aş vrea să fiu/pământul/pe care cer senin/l-acoperă în noapte (Și tot aș vrea) -, să-i sărute picioarele desculţe, mi-a condus gândul către o idee extraordinar exprimată de poet : cum viaţa oricărui om își găsește sfârșitul în pământ, dragostea celor doi ar putea învinge moartea. Eul liric transformat în pământ îşi va putea strânge în braţe la nesfârşit fiinţa iubită.
Cu sufletul înecat în regret, poetul îşi cere Iertare cu privire la toate gândurile, privirile, gesturile ori cuvintele greşite de care a dat dovată în faţa iubitei.
Elementele naturii devin „măşti” pentru eul liric, ce-l ajută să fie mai aproape de sufletul lui drag: Când vei auzi foşnetul pădurii,/vei şti că sunt acolo…/când răsare soarele,/mă vei zări-n lumina sa (Să știi că-s eu…).
Acest volum de versuri a luat naştere din Forţa destinului şi îi dă posibilitatea lui Marian Malciu de a-şi deschide sufletul, exprimându-şi toate gândurile ori declaraţiile, pe care nu i le-a putut prezenta Celei ce nu mai este , soţiei. Poeziile de faţă sunt copii după sufletul poetului, scrise după dictarea inimii şi urmate de declaraţia Te-am iubit.
Lansarea volumului de poezie „Celei ce nu mai este” s-a bucurat și de o locație aleasă – la Complexul Muzeal Moldova – Palatul Alexandru Ioan Cuza din Ruginoasa, județul Iaşi, în 12 octombrie 2013.
