Titlul: Poveşti şi povestiri (conține Cinci pâni)
Autor: Ion Creangă
Editura: Minerva
An apariţie: 2019
Număr pagini: 350
În anul 1864, pe 2 noiembrie, Ion Creangă era numit institutor, prin decret domnesc. A fost un dascăl cu vocație, iar preocupările sale pentru a transmite știința de carte și altora, de a educa cu talent caracterele se regăsesc în scrierile sale, povestea și totodată anecdota „Cinci pâni” fiind un exemplu de logică și în egală măsură de morală.
Demult, doi cunoscuți călătoreau împreună și tot împreună aveau cinci pâini: Unul avea în traista sa trei pâni și celălalt, două pâni. La un moment dat, oamenii se opresc din mers pentru a mânca; tocmai atunci, un necunoscut trecea pe acolo și s-a oprit, rugându-i să-i dea și lui ceva de mâncare, căci e tare flămând și n-are nimica merinde la dânsul, nici de unde cumpăra. Oameni cumsecade, cei doi îl poftesc pe necunoscut la masa lor, unde mănâncă doi mai poate mânca și un al treilea.
După ce au terminat toate cele cinci pâini, străinul respectos i-a răsplătit pe binevoitori cu cinci lei, bani pe care întâmplător, i-a înmânat omului ce avusese trei pâini.
Omul care primise banii, găsește de cuviință să-i împartă corect cu celălalt, dându-i doi lei; fiecare luând banii în funcție de numărul de pâini pe care-l avusese; însă această împărțeală logică, din punctul meu de vedere, nu este privită cu aceeași ochi de celălalt, omul cu două pâini.
Dacă dreptatea nu au putut-o face în voie și cu vorbă bună, cei doi ajung chiar la judecată.
Judecătorul, om chibzuit și cu experiență de viață, îi prezintă nemulțumitului concluzia sa: omul cu două pâini trebuie să-i mai dea celuilalt, care avea cu o pâine mai mult decât dânsul, un leu deoarece, după calculele omului legii, împărțind fiecare pâine în trei bucăți, ies în total cincisprezece bucăți; deci, câte cinci pentru fiecare gură. Astfel, necunoscutul a mâncat cinci bucăți de pâine, primite astfel: una, rămasă în plus, de la cel cu două pâini, însemnând șase bucăți de pâine, iar restul de patru rămase în plus de la celălalt cu trei pâini, alcătuind nouă bucăți de pâine. Străinul a dat deci câte un leu pentru fiecare bucățică primită. Și dacă te crezi nedreptățit, du-te și la Dumnezeu și las’ dacă ți-a face și el judecată mai dreaptă decât aceasta!
Operele lui Creangă sunt actuale oricând; ele vin atât să bucure cititorii cât și să le consolideze un comportament bazat pe principii morale.
Opera „Cinci pâni” mă duce cu gândul la vechiul proverb românesc: „nemulțumitului i se ia darul”; se pare că de aceeași soartă nefericită a avut parte și personajul nostru, omul cu două pâini.
