Titlul: Basme 
Autor: Fraţii Grimm
Editura: Herra
An apariţie: 2010
Număr pagini: 608

Trei fii de împărat

Demult, au fost doi fii de împărat care au colindat lumea în lung şi în lat, ducând o viaţă deşartă şi ticăloasă, din pricina căreia nu au mai îndrăznit să calce în curtea părintească. Timpul trecea cu repeziciune, iar familia nu primea nici un semn de la cei doi băieţi călători. Din această cauză, fratele cel mic al celor doi flăcăi, poreclit Prostilă, a decis să plece în căutarea fraţilor săi. Când s-au reîntâlnit, băieţii mai mari au început să facă glume pe seama mezinului, omiţând faptul că au acelaşi sânge.

Fapte bune, fără înțeles

Pornind la drum toţi trei, flăcăilor le-a ieşit în cale un muşuroi de furnici. Dacă fraţii mai mari au avut în cap să strice cuibul micilor insecte, mezinul s-a opus vehement.

După furnici, călătorilor le-a ieşit în drum un lac pe luciul căruia înotau raţe. De cum le-au zărit, fraţii lui Prostilă au hotărât să prindă câteva că tare poftă le mai era de o friptură. Şi de această dată, băiatul cel mic s-a opus, nelăsându-şi fraţii să ucidă zburătoarele fără apărare.

După o altă bucată de drum, călătorii au dat peste un roi de albine, aflat într-o scorbură de copac. Albinele produseseră atât de multă miere, încât aceasta începuse să curgă pe scoarţa pomului. Văzând una ca asta, cei doi flăcăi mai mari şi-au pus în gând să dea foc pomului, omorând astfel insectele, după care vor lua mierea. Nici de această dată, Prostilă nu şi-a lăsat fraţii să-şi pună planul în aplicare. Faptele bune ale celui mai mic dintre frați, erau de neînțeles pentru ceilalți doi, dar se vor dovedi salvatoare pentru el mai târziu.

Palatul blestemat

Mergând mai departe drumeţii noştri au dat peste un palat cu foarte multe grajduri. În grajduri se aflau cai din piatră, dar niciun om nu se zărea prin apropiere. Colindând de acolo până acolo, prin impunătoarea construcţie, cei trei fraţi au dat peste o uşă zăvorâtă cu trei lacăte. Aici, îi ducea traiul un bătrânel care şi-a invitat musafirii să se servească cu cele mai alese bucate aflate pe masa sa.

În ziua următoare, bătrânul a intrat în camera băiatului cel mare, invitându-l să-l urmeze până în dreptul unei mese de piatră. Pe masă se aflau scrise trei încercări care de-ar fi fost duse până la capăt ar fi avut puterea să smulgă palatul de sub vraja blestemului.

Trei încercări, un singur învingător

Prima încercare consta în aducerea a o mie de boabe de mărgăritar de sub covorul de muşchi al pădurii într-o singură zi. Dacă sarcina nu va fi dusă până la capăt, băiatul va fi transformat în stană de piatră. Încercarea fratelui cel mare  a fost un eşec, în urma căreia a fost preschimbat în stană de piatră.

În ziua următoare şi-a încercat norocul şi fratele mijlociu. Acesta a adunat decât două sute de boabe de mărgăritar. Şi acesta a fost preschimbat în stană de piatră.

În cele din urmă a venit rândul lui Prostilă. Acesta a fost ajutat de crăiasa furnicilor şi de cele cinci mii de slujitoare ale sale. Cu ajutorul acestor făpturi harnice din cale-afară, mezinul a reuşit să ducă la bun sfârşit prima misiune.

După această primă misiune, a venit a doua; de data acesta, trebuia scos din fundul lacului cheia de la iatacul domniţei. În această nouă încercare, raţele, ce odată au fost apărate de mezin, acum l-au ajutat, căutându-i cheia.

Cea de-a treia misiune pentru Prostilă a fost să recunoască domniţa ce mai tânără din cele trei domniţe adormite. În ciuda faptului că toate erau aproape identice, un singur lucru le deosebea: înainte de a fi adormite, fata cea mare mâncase o bucată de zahăr, mijlocia băuse sirop, iar cea mică luase o lingură de miere. Cum a trecut mezinul şi peste acest obstacol şi cine l-a ajutat, vă las să descoperiţi singuri doar citind opera de faţă.

Final fericit

Finalul operei de faţă ne prezintă recompensa primită de mezin pentru îndeplinirea celor trei misiuni; acesta a luat-o de nevastă pe cea mai tânără şi frumoasă dintre domniţe, iar după decesul craiului, a urcat pe tron în locul răposatului alături de crăiasa inimii sale.

Din această poveste am tras o învăţătură: binele pe care-l faci în viaţă ţi se va întoarce când te aştepţi mai puţin. Fapt pentru care, vă îndemn, dragii mei cititori, să aveţi grijă ce fapte săvârşiţi căci niciodată nu se ştie când se vor întoarce la voi, fie ele bune sau rele!