Să oferim exemplul personal!
De multe ori ne-am gândit, până să începem blogul, dacă a prezenta ideile noastre despre cărți pentru copii ar putea interesa pe cineva și dacă această intenție ar trebui să facă obiectul de activitate al unui blog intitulat Cărțile Tinerilor. Florina susținea hotărât că da, ea fiind ce-i drept mult mai tânără și posibil mai apropiată de logica tinerilor și copiilor. Totuși nici mie nu-mi displăcea ideea, doar că am fost sceptică.
Aș fi regretat dacă nu i-aș fi urmat instinctul Florinei, chiar și ca experiență personală, din perspectiva unui adult care se reîntoarce la copilărie. Mai mult, am ajuns să cred că tocmai această formulă este de fapt cheia care deschide interesul copiilor spre lectură.
Atitudinea adulților față de cărți, inclusiv despre cărțile pentru copii și față de citit este hotărâtoare. De aceea cred că atunci când spunem: copiii din ziua de azi citesc sau copiii din ziua de astăzi nu citesc este de fapt o apreciere sau o critică la adresa propriilor noastre obiceiuri de adulți.
Nici școala, nici sfaturile, nici blogurile, nici știința de carte nu pot înlocui exemplul personal al părinților și în general al adulților, inclusiv al formatorilor din jurul copiilor. Cu alte cuvinte, ne vine mult mai ușor să acceptăm virtuțile educative ale cărților decât capacitățile lor recreative, distractive. Ne este mai ușor să spunem citește pentru că așa e bine decât citește pentru că este plăcut, dar în privința copiilor aceasta este miza. Musai trebuie să fie plăcut. Iar în lipsa unor stimuli externi puternici care să facă atractive cărțile, copiii vor alege alte mijloace de recreere, pentru că prezentul le deschide larg aria posibilităților. Iar acești stimuli externi sunt mai la îndemână decât credeți, în cazul cărților.
Cărțile fac relația copil-părinte mai puternică
Cărțile se bazează cel mai mult pe relația copil-părinte, pe timpul petrecut împreună cu copilul. Cea mai mare recompensă a acestui timp petrecut împreună cu copilul este o relație mai puternică cu acesta. Iar o relație puternică reprezintă acel stimul extern de care au nevoie cărțile și conținutul dintre două coperți ca cei mici să le agreeze. Cărțile fac și comunicarea dintre generații mai ușoară, chiar dacă la prima vedere ar fi imposibil. Cele mai bune cărți pentru copii au capacitatea să transmită farmecul copilăriei peste timp, iar tematica este relativ aceeași.
Așa că ce vă propun, pornind de la ce mi s-a întâmplat mie și Florinei, odată cu blogul? După ce ați trecut neapărat de faza în care le citeați sau le inventați copiilor povești și ei ascultau încântați de unele, plictisiți de altele, să nu uitați să mențineți obiceiul pe măsură ce cresc. Dialogați în timp real cu cei mici în legătură cu cititul și mențineți dialogul tot atât timp cât ei au nevoie. Vreți să citească bibliografia școlară sau cărți pe care le considerați că sunt necesare formării unei culturi literare? Nu-i nicio problemă, dar nu neglijați faptul că un copil are prezentul lui și țineți împreună pasul cu literatura, cu timpul în care încă trăiți.
Literatura de azi, de ieri – un schimb de cărți între generații
O idee oricât de năstrușnică vi se va părea ar fi să faceți un schimb între generații și să citiți. Copilul vă ține la curent cu ce se întâmplă în prezent în literatura pentru copii, vă recomandă titlurile momentului? Nu refuzați oportunitatea de a fi conectați la prezent. Și voi le puteți aduce în atenție cărțile care v-au încântat pe vremea copilăriei voastre la pachet cu poveștile și experiențele afective despre ele. Nu vă jenați, nici nu arătați superioritate ci stabiliți o relație de încredere ca de la cititor la cititor cu copiii.
Vă pot da exemple din activitatea noastră cât și a cunoștințelor noastre. Îmi amintesc de o mămică care dezvoltase acum câțiva ani o fobie amuzantă față de cărțile din seria Harry Potter. Seria făcea furori printre adolescenții de atunci și îi contaminase desigur copilul. Doamna nu citise nici măcar un volum din serie, doar trăia cu teama unei primejdii nevăzute, care să știți că nu s-a produs în cazul copilului. Acum este adult și e bine mersi.
În cazul nostru ne străduim să citim și să descoperim ce ne place și ce nu din literatura recentă sau din literatura momentului pentru copii și tineri. Și încă mai avem o droaie de titluri de parcurs. Florina a citit cu o plăcere deosebită cărțile lui Roald Dahl și ce pierdere ar fi fost dacă nu le-ar fi citit, iar eu sunt deosebit de încântată de Jurnalul unui puști, deși știu că sunt părinți care nu sunt de acord cu mine. Sunt doar trei exemple. Nici nouă nu ne-a plăcut tot ce am citit, dar măcar putem semnala de ce nu ne-a plăcut fără să intervenim restrictiv. Așadar…
Ce titluri să alegem și după ce criterii să alcătuim biblioteca copilului?
În primul rând o bibliotecă a copilului nu-i o idee de neglijat. În al doilea rând procedați în așa fel încât la alcătuirea bibliotecii dedicate copilului să participle chiar copilul, până la urmă îl privește mai ales pe el și trebuie să îl reprezinte, să se raporteze la ea cu mândrie și afecțiune. Satisfacția va fi mare când veți descoperi că până la urmă din banii strânși în pușculiță va dori să-și cumpere și cărți din propria inițiativă.
Apoi titlurile care lipsesc și care așteaptă, după posibilități, de spațiu sau financiare, să fie achiziționate cândva, pot fi împrumutate de la biblioteca școlară sau din localitatea în care locuiți. Este o activitate pe care puteți la fel de bine să o încurajați tot prin exemplul personal. Frecventați împreună cu copilul biblioteca. Sunt și alte resurse de unde să puteți citi, mai ales, cele online? Nu le ratați, accesați-le!
Cuvinte cheie în alegerea titlurilor
Cuvintele cheie în alegerea titlurilor pot fi: plăcut, personal, diversificat, educativ. Vreți să inversați ordinea? În regulă, dar cititul va deveni obișnuință abia atunci când este legat de experiențe plăcute, personale. Eu îmi amintesc de copilăria mea, când citeam, sincer, fără plăcere, dar conștiincios titlurile recomandate la școală. Foarte puține vă pot mărturisi că mi-au plăcut cu adevărat, dar tocmai cele care mi-au plăcut și m-au emoționat m-au făcut să citesc și astăzi. Pe celelalte le priveam doar cu un respect rece și le-am descoperit abia ca adult, abia când s-a format deprinderea de a citi. Tot e bine, educația școlară m-a ajutat să nu uit că există.
Îmi plăceau niște cărți cu copii-detectivi. Le-am uitat atât titlul cât și autorul. Iar romanul care m-a făcut cititor este Ultimul Mohican. L-am recitit pentru blog și urmează să vă prezint recenzia. Am mari emoții și nu știu cum să le explic, precum un medic care trebuie să-și opereze o rudă sau o persoană dragă.
Apoi știu că literatura română din manuale am citit-o cu mare interes numai după ce găsisem pe cineva de vârsta mea prin liceu cu care pălăvrăgeam foarte original și liber despre ea. Tot prin liceu eram atrasă de cărțile unor scriitori despre care îmi tot povesteau ai mei: William Faulkner, de pildă, pe care l-am citit chiar dacă nu am înțeles mare lucru și numai datorită poveștilor din familie nicidecum pentru că îl abordasem și la materia numită literatura universală.
Oferind o motivație puternică copiii vor fi dornici să citească și până la urmă, dialogul cu ei, activitățile comune, gândirea critică pe care neapărat trebuie să o încurajați, argumentele și ideile copiilor, dar și argumentele și ideile voastre despre cărți, despre mesajul lor, despre felul cum sunt scrise și ilustrate, vor conduce natural la o educație și o cultură a cititului. Este firesc, vine de la sine, veți ști să alegeți cele mai bune titluri pentru ei și cu ei. Important ar fi și să vă permiteți să greșiți. Copiii nu se sfiesc să greșească, de fapt nici nu știu dacă atribuie greșelii sentimentul de vinovăție ci doar de experiență. În orice caz lăsați tema literaraturii și a cărților, în general, deschisă, nu o închideți printr-o atitudine de superioritate sau printr-o părere ofensatoare față de gusturile lor, dar nici prin temeri și fobii neargumentate.
Cărți cu lipici pentru cei mici
La final am alcătuit zece recomandări – deocamdată – de cărți cu lipici pentru cei mici. Primele titluri sunt clasice, dar captivante, amuzante, scrise simplu, iar editurile le prezintă astăzi în ediții tot mai atractive, celelalte sunt opere scrise de scriitori încă activi sau cu o activitate încheiată recent. M-am bazat pe recenziile de pe blog și deci pe experiența noastră legată de aceste cărți. Noi le-am lecturat ușor, cu plăcere și nu am avut obiecții puternice în legătură cu ele. În plus, să nu credeți că nu am fost inspirate și de copii când am ales să le citim. Activitatea profesională, în cazul nostru, cu cei mici, apoi frecventarea bibliotecii ne-au ținut mereu la curent cu preferințele lor.
Până data viitoare, citiți și bucurați-vă de cărți alături de cei mici. Lăsați un comentariu despre experiența proprie pentru a împărtăși împreună cum să citim încântare în ochii copiilor atunci când citesc.
Dați un click pe link-ul Recomandări pentru a le accesa. Mi s-a părut că lungesc foarte mult articolul și am ales să le prezint într-un articol separat.
