Titlul: Darul lui Jonas
Autor: Lois Lowry
Editura: Grupul Editorial Art
Număr de pagini: 216
An apariție: 2022
Când rostesc „Darul lui Jonas” de Lois Lowry, spun de fapt roman câştigător al medaliei Newbery; operă clasată pe locul 4 în topul „Cele mai importante 100 de romane pentru copii” realizat de School Library Journal; inclus de Asociaţia Bibliotecilor Americane pe listele „Cele mai bune cărţi pentru adolescenţi din toate timpurile” şi „Cele mai importante cărţi pentru copii”.
În pragul lunii decembrie, starea de spirit a lui Jonas, eroul operei de faţă, se schimbă radical. Tânărul se simte înfricoşat, însă acest calificativ nu este de ajuns pentru a i se contura starea sufletească: nerăbdător, hotărât, emoţionat, temător sunt cuvinte mult mai potrivite pentru a-i descrie nuanţat trăirile.
Familia acestui tânăr, mama, tata, el şi sora sa mai mică, Lily, în fiecare seară iau parte la ritualul relatării sentimentelor: fiecare membru al familiei povesteşte despre sentimentele ce l-au stăpânit peste zi. Această masă rotundă oferă prilej membrilor familiei de a-şi face confidenţe şi în acelaşi timp creează o legătură specială între părinţi şi copii, o legătură de prietenie, lipsită de secrete.
Lumea descrisă de Lowry este una perfectă, unde oamenii au anumite reguli pe care le respectă cu sfinţenie de la cei mici la cei mari. Voluntariatul reprezintă o etapă importantă în maturizarea tinerilor dar şi în dezvoltarea încrederii în sine; această acţiune, voluntariatul, are menirea de a-i ajuta pe cei tineri în alegerea unei meserii, îndreptându-i uşor, uşor către profesia care corespunde propriilor interese şi aptitudini.
Pătrarii, Cinciarii şi Şesarii purtau cu toţii haine care se încheiau la spate, astfel încât să trebuiască să se ajute unul pe celălalt şi să vadă ce înseamnă interdependenţa.
Haina care se încheia în faţă era primul semn de independenţă, cel dintâi simbol foarte vizibil al creşterii. Iar când ajungeai Nouar, bicicleta era emblema puternică a integrării treptate în comunitate, departe de unitatea familială protectoare.
Odată ce Jonas a devenit Doişpear, în cadrul primirii Însărcinării, Vârstnica-Şefă l-a numit pe băiat Primitor de Memorie. Pentru această nouă etapă din viaţa sa, calităţi precum: inteligenţa, integritatea, curajul dar şi Puterea de-a Vedea Dincolo, l-au recomandat ca fiind persoana potrivită pentru rolul de Primitor.
În prima zi, în calitate de Primitor, băiatul a primit de la Dăruitor, un bărbat în vârstă, amintiri deloc cunoscute, cu zăpadă, sanie şi ger. Odată ce aceste clişee au fost date lui Jonas, Dăruitorul nu mai avea acces la ele; amintirile au fost transferate cu totul noului deţinător.
Căutând prin amintiri, tânărul erou a descoperit fericirea dar şi iubirea, sentimente plăcute, calde dar totuşi uitate de oamenii comunităţii. Fără amintiri, comunitatea trăia în linişte şi pace fără vreo încărcare sufletească care le-ar fi putut umbri starea de bine, însă toate clipele de demult intrau în memoria lui Jonas determinându-l să vadă realitatea, împingându-l chiar să-şi dorească să schimbe ceva.
Naşterea unor gemeni poate însemna, în loc de bucurie, o grijă în plus pentru comunitate. O scenă cumplită ne este prezentată cu o pereche de gemeni de sex masculin; după ce micuţii sunt cântăriţi, cel mai fragil este pus pe liber, adică i se administrează o injecţie în urma căreia pierde lupta cu viaţa. A avea un frate identic cu tine înseamnă a avea un duşman, un pericol, şi în acelaşi timp, a duce o luptă în urma căreia cel mai puternic sau cel mai norocos va câştiga. Aceeaşi soartă o au şi bătrânii, care sunt de asemenea puşi pe liber.
Punerea pe liber a lui Gabriel, bebeluşul adus în familia lui Jonas, îl determină pe erou să grăbească plecarea din comunitatea sa şi chiar să-l ia pe micuţ cu el. În această evadare, tânărul a fost susţinut de Dăruitor.
De-a lungul călătoriei fugarii au cunoscut culorile, ploaia, păsările, zăpada, dar şi sentimente precum: foamea, frigul sau frica.
Când am început, cu aproape douăzeci de ani în urmă, să scriu ceea ce avea să fie în cele din urmă „Darul lui Jonas”, am crezut că scriu o carte de aventuri. Mă gândisem îndelung la conceptul de memorie şi la felul cum ar arăta vieţile noastre dacă ar exista o tehnologie care să le permită amintirilor să fie selective, în aşa fel încât să ne putem descotorosi de cele care ne provoacă neplăceri. Era speculaţia de tip „ce-ar fi dacă…” din care se nasc adeseori cărţile de ficţiune. […]
Motivul e că vorbeşte despre puterea pe care poate s-o aibă până şi un copil de doisprezece ani: puterea de-a da în vileag ipocrizia oamenilor, de-a face ţăndări secretomania, de-a arunca o lumină asupra adevărului şi de-a simţi libertatea care i se-ntinde în jur. Lois Lowry, 2011
