Titlul: Povești
Autor: Frații Grimm
Editura: Cartex
Număr de pagini: 160
Povestea „Darurile piticilor” de Fraţii Grimm ne prezintă soarta unui croitor şi a unui bijutier, care au plecat împreună la drum. După apusul soarelui, cei doi călători au auzit sunetele unui cântec. Şi cu cât se apropiau, cu atât auzeau mai bine acel cântec frumos. În cele din urmă, drumeţii au ajuns la o colină. Aici, se aflau mai mulţi omuleţi, atât femei cât şi bărbaţi, care cântau şi dansau, formând un cerc mare. În mijlocul acestora se afla un bătrânel mai înalt decât ceilalţi, îmbrăcat în haine pestriţe şi având o barbă cenuşie şi lungă ce-i ajungea până la gleznă.
Bătrânelul, zărindu-i pe musafiri îi invită să intre în joc; timizi din fire, cei doi au acceptat cu greu invitaţia. Până să se acomodeze cu locul şi să se dezmeticească, musafirilor li s-au tăiat părul şi barba. Bucuros că cei doi nu au opus rezistenţă, bătrânelul le arată o grămadă de cărbuni şi-i rugă să-şi umple buzunarele cu ei. După această vizită, cei doi şi-au continuat drumul în căutarea unui loc de odihnă.
Surprinzător, la miezul nopţii după ce clopotul bisericii a bătut, cântecele, dansul, cu tot cu pitici au dispărut, lăsând colina pustie.
În cele din urmă, călătorii şi-au făcut un culcuş în paie, s-au învelit cu hainele de pe ei, dar oboseala i-a răpus şi au uitat să-şi scoată cărbunii din buzunare. În ziua următoare, mare le-a fost mirarea când au găsit în buzunare în loc de cărbuni aur, iar barba şi părul le crescuseră la loc.
Bijutierul lacom din fire nu s-a mulţumit cu ce obţinuse şi-i propuse partenerului său de drum să mai rămână prin preajmă şi să-i viziteze iar pe pitici. Croitorul, om cu frică de Dumnezeu, refuză sub pretextul că-i este de ajuns aurul primit.
În cele din urmă, croitorul a cedat şi a mai stat cu tovarăşul său încă o noapte pe acele meleaguri.
Seara, bijutierul a luat cu el câteva traiste şi a pornit spre casa piticilor. Ca şi-n prima seară acesta a fost primit cu braţele deschise şi rugat să ia din grămada de cărbuni.
Noaptea, bărbatul a adormit cu gândul la viitoarea sa comoară. Dar, în ziua următoare mare i-a fost mirarea când a descoperit tot… cărbuni. Şi aurul din ziua precedentă fusese transformat tot în cărbuni. Era sărac şi chel căci nu mai avea nici păr pe cap. Blestemele nu s-au oprit aici, pe lângă vechea cocoaşă, bijutierul s-a mai ales cu una identică în faţă.
Croitorul văzându-şi tovarăşul distrus de durere decise să împartă frăţeşte cu acesta averea rămasă. În schimb bijutierul s-a ales pe viaţă cu două cocoaşe imense şi pe lângă asta, cu grija să-şi acopere capul cu o perucă pentru a-şi ascunde chelia.
Acestea fiind spuse vă dau un singur sfat: nu vă lăcomiţi niciodată în viaţă, iar din puţinul pe care-l aveţi împărţiţi cu cei din jurul vostru astfel veţi aprecia mai mult lucrurile şi bunurile pe care le deţineţi!
