Declarație de dragoste – George Șovu

Zilele trecute, o cititoare şi, în acelaşi timp, o prietenă a Cărților Tinerilor, Teodora Cindea, ne-a recomandat romanul „Declaraţie de dragoste” de George Şovu. Recomandarea ne-a stârnit curiozitatea şi astfel am decis să căutăm cartea şi s-o lecturăm… Împărtășim, acum, cu voi, propunerea primită, prezentându-v-o şi vouă, dragi cititori. (Florina Dinu)

George Şovu (n. 30 ianuarie 1931, comuna Ţiţeşti, Argeş), prin romanele şi scrierile sale, şi-a adus contribuţia literară la succesul unei categorii foarte populare de cărţi: romanele de dragoste. Este unul din numele sonore ale genului, din România, din perioada postbelică, mai exact cea comunistă, dinainte de 1989, dar şi cea postdecembristă, după 1989. Îi putem aminti aici şi pe câţiva dintre scriitorii români de referinţă pentru acest gen, din perioada interbelică: Mihail Drumeş, Ionel Teodoreanu, Mihail Sebastian, scriitori foarte populari, în acea perioadă, cunoscuţi și pentru romane româneşti de succes, având ca subiect viaţa adolescenţilor şi poveşti de dragoste îndrăgite chiar şi astăzi.

George Şovu este romancier, autor de proză scurtă, scenarist, autor de manuale şi profesor, în prezent pensionat. În calitatea sa de cadru didactic a fost, pentru o perioadă, director de şcoală şi inspector şcolar de limba şi literatura română, în Bucureşti.

Adolescenţilor de astăzi poate le scapă referirile entuziaste la celebra serie de filme Liceenii (începută în 1987 – Liceenii, Extemporal la dirigenţie, Liceenii Rock’N’Roll, Liceenii în alertă), dar această serie are încă mulţi fani, se pare, printre adolescenţii acelei perioade. Poate puţini ştiu că George Şovu a participat la proiect, în calitate de scenarist. Acestuia îi aparţin scenariile, care au fost republicate ulterior, în 2003, la Editura Garamond, în completarea romanelor, între care şi cel intitulat Declaraţie de dragoste (1978). Romanul a fost adaptat pentru cinematografie în anul 1985, precedând seria Liceenii, care acum opt ani ocupa locul 25 în topul celor mai vizionate filme româneşti din toate timpurile potrivit Uniunii Autorilor şi Realizatorilor de Film din România.

În anul 1987, atunci când primul film din serie a fost lansat, elementul inedit, de impact, a fost asigurat tocmai de subiect, cu alte cuvinte, de scenariul curajos, construit în jurul personajelor tinere cu aplomb contestatar specific vârstei, cu replici la limita dintre permis şi nepermis, în aceea perioadă marcată de cenzură şi dogmatism ideologic.

                                                                                                                                                                          sinteză de Anca Spiridon

Declarație de dragoste

Omul, când se naşte, spune <<A>>! Iar când moare, spune <<Mor>>! Deci: <<a – mor>>! Între aceste două hotare este viaţa!

Opera debutează prin prezentarea personajului principal feminin, Ioana Popa care a sosit într-o unitate nouă de învăţământ şi caută, cu disperare, clasa a XII-a B, clasă în care va studia de acum încolo. Întâmplarea face ca nou-venita să încurce clasele şi să se oprească în pragul sălii a XII-a A. Încercând să găsescă sala dorită, îl întreabă pe Alexandru Bârsan. Scena dintre cei doi ne transmite fiorul electrizant al primei iubiri și dă cititorului senzaţia că cei doi se căutau de când lumea şi pământul, iar acum, în sfârşit, s-au găsit; Alexandru, aşteptându-şi aleasa inimii cu răsuflarea tăiată, a întâlnit-o pe Ioana.

Ce oare a determinat-o pe această elevă să se mute într-o şcoală nouă, chiar acum în pragul bac-lui? Ei bine, decizia transferului Ioanei în noua şcoală, a fost luată în urma unui incident neplăcut: Doru, băiatul care o curta pe fată, a îndrăznit într-o zi să o sărute cu forţa pe aceasta, iar tânăra drept răspuns i-a dat două palme. Deşi gestul elevei Popa nu a fost catalogat de cadrele didactice drept o faptă rea, care să-i aducă scăderea mediei la purtare, aceasta a fost rugată, spre binele ei, să se transfere în altă unitate de învăţământ.

La cercul de filozofie cu Socrate (porecla profesorului-diriginte) s-a propus realizarea unei „declaraţii de dragoste”. Protagoniştii celor două roluri, cel al fetei şi respectiv al băiatului, au fost comentate de ceilalţi şi atent analizate, astfel încât, câştigătorii să fie aleşi pe bună dreptate, spre bucuria celor prezenţi. Astfel, Alexandru a ieşit învingător, urmând să-şi găsească o fată pe potriva sa; o fi oare, Ioana „frumoasa liceului”?.

În cazul lui Alexandru, descoperim atitudinea nefirească a părinţilor: mama sa este medic şi ţine cu tărie ca fiul său să-i calce pe urme, deşi acesta nu se simte atras de această meserie.

Deşi Ioana are o viaţă grea, este orfană de mamă, iar micuţa face pe „mama” pentru frăţiorul său mai mic Gabriel, nici din partea tatălui nu va primi sprijinul necesar; acesta găseşte în alcool o cale de a scăpa de realitate. Copila scrie versuri, iar Alexandru încearcă să afle mai multe despre ea, analizându-i poeziile, căci cu greu poate afla ceva direct din gura fetei.

În povestea de dragoste dintre Ioana şi Alexandru regăsim vremurile apuse: timiditatea primei strângeri de mână, fiorul primului pupic pe obraz sau pe frunte, furatul primului sărut, bujorii din obraji ori fluturii din stomac ce apar când ai persoana iubită lângă tine, bucuria inocentă a fiecărei întâlniri precum și fredonatul sau săritul într-un picior, de bucurie, după terminarea plimbărilor romantice.

Deşi Alexandru este unul dintre cei mai buni elevi ai liceului, acesta este nevoit să susţină bacalaureatul în august. Cauzele ar putea fi numeroase, însă vă las pe voi, cititori, s-o descoperiţi pe cea adevărată.

Oare Ioana a trecut cu bine probele examenului de maturitate? Dar Alexandru, ce va decide să facă în viitor? Sunt răspunsuri pe care le veţi găsi doar citind cartea!

În concluzie, declaraţia de dragoste de la cercul de filozofie îi va schimba destinul lui Alexandru pentru totdeauna… iar mie, personal, mi-a amintit de anii frumoşi ai liceului.

Florina Dinu