Titlul: Desene nărăvaşe
Autor: Italo Calvino
Editura: Corint
An apariţie: 2016
Număr de pagini: 96
Opera „Desene nărăvaşe” apărută sub semnătura scriitorului italian Italo Calvino (Santiago de Las Vegas, 1923 – Siena, 1985) prezintă povestea Lodolindei, o copilă căreia îi place să deseneze. Buna sa dispoziţie se reflecta în punerea pe hârtie a fluturilor albaştrii şi portocalii pe lalele galbene şi roşii, în timp ce, supărarea şi-o exercita desenând lilieci mov şi crocodili verzi. Momentele în care era năpădită de plâns erau exprimate prin desene ce înfăţişau sălcii plângătoare sub clar de lună.
Din comportamentul fetiţei deducem că singura sa cale de spovedanie o găsea în culori, pensule şi coli, iar ceea ce simţea micuţa prindea formă pe hârtie. Simbolistica culorilor folosite spune mai mult despre sufletul copilei decât orice vorbă: culoarea albastru simbolizează libertate; roşu, dragoste şi iubire, în timp ce culoarea mov reprezintă durere.
Într-o zi, părinţii micuţei au decis să iasă în oraş, lăsând copilul acasă, în compania lui Federico, copilul unor prieteni. Lodolinda nu-l suporta pe musafir, aşa că nu-şi va petrece mult timp prin preajma băiatului, preferând în schimb să meargă în camera sa şi să deseneze. Zis şi făcut. Copila a desenat un taur fioros cu coarnele la pământ şi pregătit pentru atac. Momentele de linişte ale fetiţei au fost întrerupte de apariţia lui Federico care-şi dorea să deseneze şi el ceva. Băiatul a schiţat un tigru cu toate cele patru labe în aer pregătit parcă să sară asupra prăzii.
După aceasta, Lodolinda a mai desenat pe foaie un şarpe boa cu trupul încolăcit. Din acest moment, desenele parcă ar fi prins viaţă, căci tigrul era strivit cu un tub de pastă de dinţi de şarpele copilei. Dorind să se răzbune, Federico a desenat un vultur cu aripile mari şi puternice şi cu ghearele la fel de capabil să lupte cu şarpele boa care-i venise de hac tigrului. Mult a durat până a fost dat startul desenelor căci cu greu cei doi copii mai puteau fi opriţi din muncă. De fiecare dată celălalt îşi dorea să aducă un desen mai puternic în comparaţie cu al celuilalt. Uite aşa cei doi prunci s-au jucat împreună până au sosit părinţii acasă şi i-au găsit în regulă şi împreună.
În urma acestor schimbări comportamentele dintre cei doi copii, putem afirma că o activitate plăcută poate uni două persoane care nu se suportă. Un alt aspect al copilăriei ce trebuie punctat este faptul că pruncii nu ştiu ce-i aia supărare şi au puterea de a trece cu uşurinţă de la o stare la alta prin joacă şi voie bună.
Cărticica de faţă deşi se adresează publicului mic, piticilor, pe mine una m-a captivat datorită desenelor ce-i înfrumuseţează fiecare pagină, având rolul de a uşura înţelegerea textului. În seria „Poveşti italiene”, repovestite de Italo Calvino, mai sunt incluse „Poveşti pentru fetiţe” şi „Poveşti minunate cu lucruri fermecate”. Acestea fiind zise, recomand în special părinţilor pentru bucuria piticilor opera „Desene nărăvaşe” de Italo Calvino; sigur îi veţi încânta pe prichindeii voştri!
