Numele ei este Denisa-Elena Aricescu și în prezent este studentă în cadrul programului de masterat „Economie Ecologică”, al „Academiei de Studii Economice”, din București. Al doilea volum de versuri al Denisei, „De mână cu toamna” publicat recent la Editura Art Creativ a fost o urmare firească a primului, „Enigma florilor de liliac”, din 2014.
Cifrele şi literele se împletesc în viaţa tinerei scriitoare, dar mai bine ne explică Denisa cum: „Pasiunea pentru literatură, a crescut odată cu trecerea anilor. Îmi place să mă furișez printre rânduri și să cresc în floarea cuvintelor. Îmi place să scriu, la fel cum îmi place să mă bucur de lucrurile simple. Adesea confecționez semne de carte, fiecare purtând un vers dintr-un poem. Mă bucur atunci când fotografiez prezentul, pentru a-mi potoli pe viitor, pofta de amintiri.”. Pe lângă aceste mărturii, tânăra şi-a deschis sufletul într-un frumos interviu pe care va invit să-l lecturaţi!
Florina Dinu: Bună, Denisa! Cât de importantă este lectura pentru copii în viziunea ta?
Denisa Aricescu: Vă salut, cu mare drag ! Lectura pentru copii este la fel de importantă ca alimentația, totul pornește de la percepția conceptului de „lectură”, în viziunea celor mici. Copilul trebuie motivat, trebuie să înțeleagă de ce e importantă lectura și în ce măsură îi va folosi aceasta, apoi creativitatea deschide „apetitul”, copilului nu o să-i placă să guste literele sau cifrele goale, lui îi va plăcea să gândească zâmbind, nu forțat.
F.D: Care a fost cartea care te-a determinat să-ţi doreşti să citeşti mai mult?
D.A: Mi-a plăcut să citesc de când eram mică, părinții au contribuit într-o mare măsură la deschiderea mea către studiu, iar cartea care m-a făcut să simt gustul lecturii a fost „Căpitan la cincisprezece ani” de Jules Verne.
F.D: Ce personaj de poveste ţi-a marcat copilăria şi de ce?
D.A: Zâmbeşte. Albă-ca-Zăpada, a fost și va rămâne unul dintre cele mai frumoase personaje de poveste ale copilăriei. O iubeam pe Albă-ca-Zăpada pentru blândețea și curajul pe care le stăpânea tot timpul, pentru bunătatea ei. Îmi rugam mama să-mi spună povestea în fiecare seară. Și mai sunt personaje de poveste, cărora nu le cunosc numele, mama lăsa câteodată creativitatea să o îmbrățișeze și să-mi atingă auzul înainte să adorm.
F.D: Cum vezi cartea tipărită peste 20 de ani? Aceasta va mai exista sau locul ei va fi luat de e-book?
D.A.: Eu încă am speranța că voi vedea cartea tipărită și peste douăzeci de ani, acum părerile sunt împărțite, personal port cu mine oriunde merg o carte în geantă, deși mi-ar folosi mai degrabă un e-book cu mai multe pdf-uri, dar pentru călătorii mai lungi iau cu mine mai multe cărți. Prefer mirosul cărților vechi și noi, îmi place să aud foșnetul foilor. Cititul unei cărți tipărite va rămâne autentic. Plăcerea de a mă plimba prin librării este adorabilă.
F.D: Care este scriitorul tău preferat? Dar cartea preferată şi de ce?
D.A: Nu am un singur scriitor preferat, fiecare scriitor are stilul său, de pildă, cum fiecare carte e frumoasă în felul ei. La mine în bibliotecă veți găsi o diversitate de genuri și autori, precum Simone de Beauvoir, Ernest Hemingway, Gabriel Garcia Marquez, Mihail Șișkin, Lev Tolstoi, Jane Austen, dar și scriitori contemporani de la noi, cu un mare talent în literatură. Referitor, la cartea preferată, sunt multe cărți care mi-au rămas în suflet pentru ceea ce am găsit în interiorul coperților, dar în liceu m-a marcat „Tess d’Urberville” de Thomas Hardy.
F.D: Mulţi văd o criză a lecturii în rândul tinerilor. Tu ce părere ai şi cum poate fi eliminat acest obstacol din viaţa tinerilor?
D.A: În cercul meu de prieteni (atât cei din viața reală, cât și cei din mediul virtual pe care nu am reușit să-i cunosc) se citește. Mult. În ultimii trei ani, am observat că acest fenomen al cititului ia amploare, și mai ales, în mijloacele de transport în comun. Încurajez, cu mare drag, ca tinerii să citească, e un îndemn pe care l-aș face oricui. Să citești e o binecuvântare. Tehnologia a evoluat foarte mult, luăm legătura cu cei dragi foarte repede, uneori ne e mai la îndemână să le scriem, deși ne arată toată dragostea pe care ne-o poartă, exprimarea și greșelile gramaticale pe care le folosesc parcă ies mai repede în evidență, ne înțeapă privirea, la mine așa se întâmplă, mă doare. Și cel mai rău mă doare că nu se studiază pe tot parcursul anilor școlari gramatica, în favoarea altor lucruri. Obstacolul nu poate fi eliminat, doar tinerii vor reuși să treacă peste, cu propria lor voință.
F.D: Crezi că vizionarea unui film pe baza unei opere celebre poate înlocui cititul romanului sau nuvelei respective?
D.A: Nu, clar nu. Filmul e film, cartea e carte. O dată pătrundem în arta cititului, folosindu-ne de imaginație, autorul, fiind cel care ne trasmite direct emoțiile și noi suntem față-n față cu personajele și o dată pătrundem în arta cinematografică, unde actorii preiau emoțiile și dau curs interpretării. Sunt două idei diferite. O carte poate fi transpusă în mai multe filme, iar un film bazat pe o carte e un singur film. Prefer cărțile.
F.D: Cum defineşti cu propriile cuvinte „versul”, dar „scriitorul”?
D.A: Versul e vocea tacită a sufletului, iar scriitorul e povestitorul, cel care stă într-un colț și spune ce are sufletul de spus. Între vers și scriitor nu este niciun pas, se țin tot timpul de mână, iar cele mai frumoase poeme sunt pomele păstrate în minte.
F.D: În încheierea interviului, te rugăm să transmiţi un mesaj cititorilor blogului Cărţile Tinerilor.
D.A: Nu lăsați lectura în seama altor preocupări, citind vă veți cunoaște și poate vă dați seama, că fiecare dintre noi poate fi la un moment dat, povestitorul din spatele cuvintelor ! La cât mai multe cărți citite !
Dacă ieri echipa Cărţile Tinerilor, prin colega mea Anca Spiridon, a fost prezentă în localitatea în care s-a născut Denisa, Valea Doftanei – Căminul Cultural Teşila -, pentru a participa la cel de-al doilea eveniment dedicat lansării volumului de versuri „De mână cu toamna”, împreună cu Denisa, am ales să vă dăruim azi o poezie care să vă amintească de farmecul verii. Vom reveni pe blog cu o recenzie la volumul „De mână cu toamna”.
Vara din poveşti – Denisa Aricescu
Prin geamurile sparte de tunet,
Vara pătrunse în încăpere,
Infăşurându-şi chipul după perdea.
Tremura, avea buzele sângerânde.
Cireşele-i căzuseră din buzunare.
Am îmbrăţişat, vara cu tot dorul!
Mi-a zâmbit, deşi era rănită.
Mi-a promis că va rămâne un timp la căbănuţă.
Soarele o vindeca.
La răsărit, îi pansa fiecare rană
Şi îi săruta palmele la apus.
Fericirea din privirile lor
Îmi dezmorţea sufletul de căutări…
Vara din poveşti mă regăsea citind,
Şi-mi punea flori de levănţică la fereastră.
