Titlul: Dragostea durează trei ani
Autor: Frédéric Beigbeder
Editura: Trei
An apariţie: 2014
Număr pagini: 224
Scriitorul francez Frédéric Beigbeder, prin romanul său „Dragostea durează trei ani” publicat în anul 1997, vine să contrazică teoria nescrisă a iubirii, potrivit căreia dragostea ţine până la adânci bătrâneţi, deci, o perioadă lungă, nedeterminată.
Cu timpul iubirea dispare (aşa debutează prima parte de cărţii de faţă); oare chiar aşa să fie? În primul an toată relaţia merge ca pe roate, iubirea pluteşte în aer, dragostea şi momentele tandre sunt în toi, ca în anul al doilea să se aşeze în cuplu monotonia şi obişnuinţa, urmând ca în al treilea an lipsa comunicării şi a apropierii dintre parteneri să conducă la ruptura mariajului.
Marc Marronnier în vârstă de treizeci de ani, personajul narator în romanul „Dragostea durează trei ani”, îşi serbează… divorţul. Pentru unii această petrecere poate suna ciudat însă este purul adevăr. Marc, după căsătoria eşuată tinde să dea crezare formulei dragostei: Pasiune – Tandreţe – Plictiseală, ciclu cu trei fraze ce durează, fiecare, un an – triunghi la fel de sacru ca şi Sfânta Treime. Această experienţă neplăcută îl îndeamnă să scrie o carte, în care să motiveze că dragostea durează doar trei ani, pornind de la propria sa căsătorie.
Apariţia lui Alice în viaţa naratorului a spulberat liniştea familiară, aducând în schimb furtuni. Cei doi s-au întâlnit pentru prima dată la înmormântarea bunicii bărbatului; acesta era singur căci Anne soţia lui nu-l însoţise. Alice, o brunetă focoasă de doar douăzeci şi şapte de ani, apetisantă dar şi căsătorită, are toate ingredientele necesare pentru a-i fura eroului nostru minţile şi liniştea sufletească.
Alături de Alice, Marc a descoperit blândeţea, în timp ce în căsătoria cu Anne acesta a căutat perfecţiunea.
Dorinţa arzătoare a lui Marc de a se căsători cu amanta sa Alice era puternică deoarece relaţia lor era imposibilă. De aici putem deduce că ceea ce este interzis ne place, ne atrage şi vrem cu orice preţ să avem, să gustăm din acel lucru interzis. Această dorinţă înflăcărată îşi poate avea rădăcinile în păcatul strămoşesc, păcatul Evei.
În clipa în care femeia îi va aparţine trup şi suflet, flacăra iubirii va pierde din intensitate căci atunci totul le este permis.
În cele din urmă, Alice şi Marc şi-au unit drumurile vieţii; această relaţie a fost clădită pe cenuşa a două divorţuri căci ambii parteneri fuseseră căsătoriţi. La împlinirea a trei ani de la oficializarea acestei relaţii, cei doi protagonişti se găsesc tot împreună, ţinându-se de mână însă nu se poate preciza pentru cât timp. Naratorul îşi lasă cititorii puţin în suspans căci ultimul minut până la împlinirea celor trei ani de relaţie poate fi decisiv şi nu este detaliat, nu ne oferă ultimele noutăţi ale relaţiei. M-am uitat la ceas: era ora 23:59. Încă şaizeci de secunde şi vom avea o certitudine.
Cartea „Dragostea durează trei ani” a fost ecranizată în anul 2012, în regia lui Beigbeder.
Acestea fiind precizate, romanul „Dragostea durează trei ani” m-a impresionat într-un mod plăcut, fiind o carte savuroasă, uşor de citit şi potrivită pentru oricine şi oricând. Iniţial, titlul m-a atras, iar la finalul lecturii nu am regretat că am citit-o. Deci, merită să o recomandăm şi prietenilor.