„Dragostea şi răul” reprezintă volumul al doilea al seriei „Cântecele Serafimului” apărute sub semnătura autoarei Anne Rice. Deşi operele sunt din categoria ficţiune, scriitoarea ţine să menţioneze faptul că anumite evenimente şi personaje sunt inspirate din realitate. Două cărţi de Cecil Roth au stat la baza acestor scrieri şi anume: „The History of the Jews of Italy” (Istoria evreilor din Italia) şi „The Jews of the Renaissance” (Evreii în vremea Renaşterii), la care se adaugă alte cărţi despre Roma, Italia şi chiar despre evreii din epoca Renaşterii.
Ca să înţelegem mai bine tainele acestei serii, să dăm explicaţia cuvântului serafim: s. m. 1. (în religia creștină) înger de rang superior situat ierarhic între arhangheli și heruvimi. 2. Prapur pe care sunt reprezentate chipuri de îngeri și care, după ritualul Bisericii ortodoxe, se poartă la procesiunile funebre. – Din sl. serafimŭ. – conform dex-lui.
Opera de faţă şi anume „Dragostea şi răul” îmbină două entităţi total opuse şi anume: asasinii şi îngerii. Şi evreii îşi au locul lor în acestă scriere. Subiectul mi-a atras atenţia în mod deosebit căci nu m-aş fi gândit niciodată că aceste două elemente paralele pot fi subiectul unui roman de succes.
Eroul Toby O’Dare este acum un copil al îngerilor, fiind sub aripa protectoare a serafimului Malchiah. Personajul principal află de la acesta că fosta sa prietenă, Liona, după despărţirea celor doi, a rămas însărcinată dând viaţă unui băieţel pe nume Toby. Acum, după zece ani de la ruptura relaţiei lor, femeia era singură şi dispusă să vină cu fiul ei pe Coasta de Vest pentru a se reîntâlni cu cel ce-i frânsese cândva inima.
Deşi Toby, adultul, a crezut până în ultima clipă că femeia şi copilul nu vor veni, apariţia celor doi l-a luat prin surprindere umplându-i ochii de lacrimi de fericire. Liona rămăsese aceeaşi femeie încântătoare însă viaţa îi mai oferise puţină maturitate şi aura unei mame grijulii, în timp ce băieţelul era copia fidelă a fratelui lui Toby, Jacob, decedat în floarea vârstei. Deşi, acesta era primul contact faţă în faţă dintre tată şi fiu, copilul „îşi cunoştea” părintele căci mereu purta la piept fotografia acestuia decupată din albumul de absolvire.
Eroul fusese timp de zece ani ucigaş plătit sub numele de Lucky Vulpoiul. Niciodată nu mai revenise la locul crimei, însă întâlnirea dintre acesta şi fosta iubită se desfăşura chiar în locul ultimei crime. Din comportamentul bărbatului reiese un suflet fără pic de milă şi în acelaşi timp o minte diabolică care nu are limite.
Timpul s-a scurs repede, iar vizita celor doi s-a apropiat de sfârşit. După plecarea femeii şi a pruncului, Toby a fost luat de înger şi dus în Roma acolo unde avea misiunea de a dezlega misterul bântuirii sufletului fără odihnă – un diabolic dibbuk. Boala nefirească a lui Niccolò era tot un semn de întrebare căruia trebuia să i se dea un răspuns.
Venirea lui Toby la căpătâiul tânărului grav bolnav are o dublă semnificaţie: musafirul, cândva criminal, putea afla sursa otravei dar şi numele acesteia doar luând contact cu victima, stând în preajma acestuia. Ca orice criminal are capacitatea de a detecta o altă minte diabolică din aceeaşi speţă.
O iubire imposibilă condimentată de invidie l-a împins pe Lodovico să-şi asasineze lent fratele, pe Niccolò, însă reversul medaliei este că ucigaşului i-a fost descoperit planul malefic şi chiar el a căzut pradă morţii ( seminţele plantei „Moartea purpurie”; această plantă este una imaginară) cuprins de otrava dedicată fratelui său.
În cel de-al doilea caz nu este vorba de un spirit diabbuk ci de o fantomă care nu şi-a găsit încă liniştea şi locul potrivit pentru veci.
M-a impresionat în mod deosebit descrierea pe care o face autoarea scheletului găsit sub pardoseală; decedatul, Giovanni, în timpul vieţii, fusese un mare om de ştiinţă, iar ca drept dovadă a iubirii sale necondiţionate pentru cărţi, acesta a murit cu o mâna pe opere şi cu cealaltă la cap căci o rană urâtă, la „mansardă”, i-a adus moartea.
Destinul demn de scenariul unui film a lui Toby ascunde şi alte secrete pe care vă îndemn să le descoperiţi singuri doar citind opera „Dragostea şi răul” de Anne Rice.
Lectură plăcută, tuturor!
Citiţi pe blog şi recenzia la primul volum „Vremea îngerului”.
