Pe la vârsta de nouă – zece ani, am început să scriu; de fapt, nu să scriu, ci să aştern gândurile pe hârtie. Nu erau gânduri închegate, conturate ci mai degrabă cuvinte pe pagină aruncate, o combinaţie de proză şi versuri. Cu trecerea timpului acele rânduri din copilărie au prins contur şi au devenit adevărate creaţii.
Anca Spiridon
Cred că „a scrie” e felul meu de „a vorbi”. Așa că scriu. Îmi amintesc că aveam o memorie foarte slabă și la școală eram mediocră la română pentru că nu putem să reproduc comentariile literare. Nu am uitat asta tocmai pentru că era ca-ntru-un coșmar. Era frustrant, dar nu-mi făceam griji. Așa că am început să citesc mai cu tragere de inimă. Întâlnirile cu scriitorii, adică în viziunea mea de atunci, unii care scriau și ei, mi-au oferit surprize plăcute
Fotografia este îmbrățișarea timpului.
Timpul ne îmbrățișează cu amintiri.
Fotografia = momente frumoase îmbrăcate în culoare.
Prin această îmbrățișare ne încălzim sufletul.
Prin aceste fotografii retrăim emoțiile din clipe demult uitate.
Ele sunt hrană pentru suflet.
