Titlul: Emily the Strange. Zilele Pierdute
Autori: Rob Reger & Jessica Gruner
Ilustraţii: Rob Reger & Buzz Parker
Editura: Corint Junior
An apariţie: 2010
Număr pagini: 256
M-am tot gândit ce recomandare estivală să fac pe blog, că tot bate la uşă vacanţa mare. Am găsit un titlu atractiv în bibliotecă. Îl am de ceva vreme. Aşa că m-am pus pe citit şi scris. Vă pot transmite că în cazul în care doriţi doar o carte în această vară, acest roman nu vă va ajunge pentru toată vacanţa. De fapt nici măcar pentru o zi pentru că veţi termina de citit foarte, foarte repede – 24 de ore sunt mult prea mult.
Practic este o carte pentru tineri sau poate fi la fel de bine o carte practică pentru tineri ori o carte pentru tineri practici. Depinde de fiecare dintre voi, cititorii, şi de felul vostru de a fi şi citi, ce etichetă îi veţi pune. Şi că veni vorba de etichetă, în orice caz volumul acesta arată ciudat de bine, are mult suspans şi un personaj cu umor negru, apucături suspecte, predispus la repetate episoade de amnezie, mai precis grave probleme cu memoria.
Tot ce încerc este să vă dau indicii în stilul unui fete de 13 ani. Apropo de indicii. În jurul acestui cuvânt se dezvoltă încet şi palpitant acţiunea romanului. Aşa că recenzia mea nu face decât să vă dea câteva, dintre cele mai generale, pentru că altfel mă veţi acuza că v-am stricat plăcerea de a citi.
Înainte să începem vă spun ce mi-a plăcut. Cartea este bine scrisă şi foarte bine ilustrată. Mai ales pentru cei care preferă combinaţia de negru, griuri şi roşu. Intriga detectivistă ţine pasul cu obiectivul autorului de a crea suspans, dar şi cu stilul cinic al personajului. În sfârşit acţiunea îmbină încropeli excentrice, cu deducţii logice şi uneori usturător de logice, satirizând modul de viaţă al oamenilor şi tinerilor din prezent, modelele lor, clişeele, miturile, modul lor de a vorbi şi a se purta. Nu vă aşteptaţi ca tineri populari sau în căutare de popularitate să fie sarea şi piperul cărţii ci mai degrabă ciudăţeii veritabili pentru care adolescenţii populari nu sunt decât nişte accesorii necesare, dar ocazionale. Tehnologia, argoul de calitate al adolescenţilor, care nu-i prinde decât pe ei, mult negru, umor negru, cuvinte nou-nouţe care încă aşteaptă să intre în dicţionar fac ca această carte să fie o lectură simplă, dar nu simplistă.
O urmă de îndoială? Posibil… pentru o carte mult prea bine făcută. Ceva trece totuşi dincolo de coperţile cartonate ale cărţii şi, după ce termini de citit, ţi se strecoară în suflet, în minte. Te gândeşti că un pic de calcul privind publicul ţintă şi gusturile lui nu a lipsit succesului ei comercial. Dar, în cazul romanului marketing-ul şi creativitatea debordantă şi-au respectat limitele de competenţă. Prin „Emily the Strange: Zilele Pierdute” se reaprinde în noi o vagă speranţă pentru vremurile când negrul, era negru, inteligenţa şi prostia erau fiecare ceea ce sunt de fapt, ştiinţa era ştiinţă şi nu avea nevoie de o uluitoare cameră secretă, lacăte complicate şi camuflaje bej ca să treacă total neobservată şi conservată, izolată de o lume mercantilă, în care până şi copiii şi adolescenţii cu greu mai inspiră încredere că nu sunt contaminaţi/afectaţi de gustul nemăsurat pentru bani şi putere al adulţilor.
O fată cu nume de împrumut Urechelniţă – pe cel adevărat nu şi-l aminteşte – s-a „mutat” în orăşelul Blackrock. Cu tot cu un caiet, în care începe să ţină un jurnal. Potrivit însemnărilor puştoaicei, localitatea Blackrock este aşezată pe un teren care arată precum o tavă plină de praf bej. În mare era compusă din două străzi, vreo cincisprezece clădiri, alei, un depozit înfiorător, o clădire zugrăvită în bej, cu o cafenea la parter şi un muzeu-cinematograf şi ceva locatari ţăcăniţi, la etaj, o fabrică de pliante publicitare şi altele. Bine, bine, dar de ce poartă localitatea un nume de piatră (Blackrock) când nici urmă de munte, deal sau stâncă ci doar câmpie, câmpie şi praf, cât vezi cu ochii? Straniu… nici urmă de păsări în văzduh, iar aşa-zisul spaţiu verde – miniparcul – cuprindea un copac (singurul din localitate) şi un petic de iarbă.
Fata care câştigase simpatia a patru pisici negre îşi imaginează sau speră că mica urbe „mişună de pericole” şi trebuie să ascundă „mârşăvii secrete”. Aşa cum se spune, ai grijă ce îţi doreşti că poate se împlineşte, eroina romanului face cunoştinţă cu toate la un loc şi cu fiecare în parte. Un lucru este cât se poate de sigur: Urechelniţă este în Blackrock cu un scop. Şi ar fi bine să ne înarmăm cu răbdare odată cu Zilele pierdute, pentru a o însoţi în misiunea sa de a reda localităţii farmecul şi strălucirea de altătată. O strălucire neagră, de piatră neagră lichidă…
„Emily The Strange” pentru cine încă nu ştie este practic un roman pentru tineri şi nu numai… Un adevărat fenomen, incluzând serii de romane grafice, benzi desenate, romane pentru tineri, animaţie, diferite produse, articole de îmbrăcăminte şi altele. Întâi şi întâi, personajul din Emily the Strange a fost şi este o marcă de produs a companiei Cosmic Debris, Inc. din San Francisco, California, SUA, aparţinând artistului Rob Reger. Acestui artist i s-au alăturat în timp coloboratori, alţi artişti, muzicieni, scriitori, producători de film, editori şi astfel fenomenul a luat amploare şi s-a răspândit în lumea întreagă.
În 2009, apărea, la editura HarperCollins, prima carte, dintr-o serie de patru, pentru tineri. Seria are la bază faimosul personaj, iar primul roman se intitulează: „Emily the Strange: The Lost Days”. Cartea a fost tradusă în limba română şi publicată în anul 2010 la Editura Corint Junior, parte a Grupului Editorial Corint, sub titlul: „Emily the Strange: Zilele Pierdute”.
