Romanul „Eve” de Anna Carey debutează în ajunul zilei de absolvire, eveniment așteptat de toate elevele, în special de eroina operei, Eve. În acea zi, avea să-i fie acordată „Medalia Realizărilor”.
Eve crescuse fără mamă, aceasta fiind răpusă de molimă, iar pe tatăl său nu-l cunoscuse niciodată. Tânara sosise la Școală pe când avea doar cinci anișori. Evadarea lui Arden din Școală o puse însă pe Eve pe gânduri; poate fugara știa ceva mai mult decât restul colegelor și o determinase să aleagă lumea de dincolo de zidurile instituției, în loc să stea liniștită în interior, unde avea mâncare și un pat cald.
Molima, o boală necruțătoare, răspândise moartea în lume, iar populația se împuținase. Regele ordonase ca absolventele Școlii să aducă pe lume cât mai mulți copii pentru a popula lumea. Același lucru trebuia să i se întâmple și lui Eve, însă, cu ajutorul Profesoarei Florence, tânăra a reușit să scape din iadul în care urma să pătrundă odată cu terminarea Școlii. De una singură, într-o lume necunoscută, Eve a încercat să supraviețuiască și să-și găsească un loc sigur unde să stea. O căprioară, apoi un papagal vorbitor au fost primele creaturi cu care tânăra a luat contact, la scurt timp după evadare.
După o vreme de mers prin pustietăți, cu forțele pe jumătate epuizate, eroina a descoperit o casă luminată. În speranța că aici va găsi ceva de mâncare, Eve și-a făcut curaj și a cerut ajutor necunoscutei care gătea de zor, însă, surpriză, necunoscuta era chiar Arden, fosta sa colegă de la Școală. Cu un om cunoscut alături, în mijlocul necunoscutului, toate par să fie mult mai ușoare, toate grijile fiind împărțite de acum la doi. Chiar dacă în Școală cele două fete nu fuseseră cele mai bune prietene și nu-și dezvăluiau una alteia secretele, conjunctura în care se aflau acum le-a unit. Cât puteai vedea cu ochii era numai pustiu și nici urmă de picior de om așa că cele două tinere au fost nevoite să-și ducă singure de grijă, iar procurarea hranei se făcea prin vânat.
În urma unei neînțelegeri cu partenera sa de suferință, Eve decide să-și procure singură hrana. În acest fel a ajuns în față cu un pui de urs. Micuțul nu dădea semne că avea de gând să-i facă tinerei vreun rău, însă ursoaica care apăruse din senin nu avea intenții bune. Două pietre direcționate în capul animalului au pus-o pe ursoaică la pământ. Pietrele fuseseră aruncate cu praștia de un tânăr călăreț care a invitat-o pe Eve să urce pe spatele iepei sale. Fata avea de ales: să plece alături de tânărul necunoscut ori să rămână și să fie linșată de animal. Cum orice era mai bun decât moartea, Eve a acceptat oferta tânărului necunoscut și astfel au pornit împreună la drum.
Două fete evadaseră din Școală însă numai Eve era căutată de trupele Regelui. Motivele erau simple: ea era una dintre cele mai deștepte și mai strălucite eleve, fiind frumoasă, inteligentă, bună. Cu aceste calități, Eve era tocmai ceea ce căuta Regele, fiind aleasă de acela drept femeia care avea să-i aducă pe lume moștenitori.
Traiul departe de Școală nu aducea nimic bun fetelor. În scurt timp Arden s-a îmbolnăvit grav, iar Caleb, băiatul care o salvase pe Eve de ursoaică, a hotărât s-o ducă în ascunzătoarea sa. Așezarea era ca o vizuină, un tunel lung sub pământ. În acest loc secret își duceau traiul și alți băieți așa că la început cele două fete, Eve și Arden, nu au fost primite cu brațele deschise, dar ușor, ușor, gazdele au înțeles situația deloc fericită a musafirelor și astfel le-au acceptat în ascunzătoare.
În Școală fetele învățaseră să se ferească și să nu aibă încredere în băieți sau în bărbați, însă soarta le-a adus pe cele două fugare chiar în mijlocul acestora. Lumea alături de bărbați nu era identică cu cea descrisă de Profesoare, băieții nu erau brute. Eve a ajuns chiar să simtă fiorii dragostei ori de câte ori îl zărea pe Caleb sau atunci când mâinile lor se întâlneau. Refuzul de a-i cânta în strună lui Leif îi va aduce numai necazuri lui Eve; băiatul a complotat cu oamenii Regelui și astfel Eve a fost găsită și ridicată împreună cu Arden din mijlocul taberei. Coșmarul de-abia acum începe pentru cele două fugare. Închise într-o cușcă cu o altă fată, Lark, alături, cele trei se gândeau doar la moarte și la chinul ce le aștepta. În acele clipe de groază, fetele își fac timp și pentru conturarea unui plan de evadare, plan ce se va finaliza cu gloanțe direcționate spre ele, dar si cu eliberarea mult visată.
Libere din nou, fetele găsesc un pat și o mâncare caldă în casa lui Marjorie. Un gest făcut fără cap și anume trimiterea unui mesaj de către Eve a adus trupele Regelui în casa lui Marjorie. În urma acestei vizite neașteptate, atât gazda cât și soțul său și-au pierdut viața în lupta cu soldații, pentru a le salva pe fete. Și Lark a fost rănită așa că Eve și Arden au continuat fuga pentru supraviețuire fără cea de-a treia elevă. După atâtea nenorociri s-a întrezărit și o urmă de bucurie; mesajul trimis de Eve a ajuns într-un final la destinatarul dorit și astfel Caleb a pornit în căutarea fetei. Reîntâlnirea dintre cei doi a fost una mult așteptată.
Romanul „Eve” de Anna Carey descrie o lume dură, viața unor fugari presărată la orice pas de primejdii. Orașele fuseseră prădate de molimă, iar pentru a trăi în sălbăticie trebuia să ucizi. Scriitoarea imaginează și descrie câteva episoade înspăimântătoare desprinse parcă din filmele horror. Acestea sporesc suspansul și conturează personalitatea unui personaj feminin puternic, care cu greu poate fi dat uitării. Eu una am citit acest roman cu sufletul la gură și aș repeta experiența de încă câteva ori!
Pe blog puteţi citi şi recenzia la al doilea şi al treilea volum din serie.