Titlul: Farmacistul de la Auschwitz
Autor: Patricia Posner
Editura: Rao
An apariție: 2020
Număr de pagini: 304
„Eu sunt Capesius din Transilvania, le-a strigat el deținuților. Prin mine, îl veți cunoaște pe diavol.”
O istorie puțin cunoscută
Romanul „Farmacistul de la Auschwitz”, de Patricia Posner, prezintă o istorie adevărată, dar foarte puțin cunoscută. Cititorii vor descoperi un român, frate cu naziștii din SS. El a devenit peste noapte cel mai mare coșmar al prizonierilor de la Auschwitz.
Victor Ernst Capesius s-a născut în 2 iulie 1907. A urmat cursurile școlii luterane din Sibiu, iar pe 30 iunie 1930 a obținut diploma în farmacologie la Universitatea Regele Ferdinand I din Cluj-Napoca. Ulterior Capesius a lucrat ca reprezentant de vânzări pentru Farben/Bayer.
Pe 1 august 1943, a fost chemat sub arme în armata germană, iar în decembrie ajunge la Auschwitz. Aici, funcționau trei lagăre de concentrare care ofereau cobai umani companiilor farmaceutice. Auschwitz I îndeplinea rolul administrativ. Auschwitz II era Birkenau, iar Monowitz era Auschwitz III.
Prima cameră de gazare de la Auschwitz a început să funcționeze în martie 1942.
Capesius a fost promovat farmacist-șef în lagăr și lucra în farmacia Blocului 9.
Cu sânge rece
Farmacistul dădea dovadă de multă răutate și sânge rece la selecțiile organizate pentru noii prizonieri. Chiar dacă din trenurile de vite coborau oameni cu care lucrase în trecut, în România, și pe care-i cunoștea destul de bine, farmacistul nu schița niciun regret atunci când îi trimitea spre camerele de gazare. Rolul pe care-l avea la Auschwitz și-l juca cu mare onestitate, nefiind manipulat de nimeni și nimic.
Capesius era încântat de obiectele de valoare pe care le găsea la deținuți. Pentru acesta, bijuteriile valorau mai mult decât viața prizonierilor și chiar începuse să pună de o parte micile averi, pentru a avea cu ce începe o viață nouă după terminarea războiului.
Fără remușcări
După încheierea conflagrației, farmacistul a fost transferat în centrul de detenție 2375, după care s-a mutat la Stuttgart. Paralel, un tribunal din Cluj îl condamnase la moarte în absență.
În decembrie 1959 a fost din nou arestat. În timpul interogatoriilor, farmacistul a apelat la confuzie, distorsiune, pierderi strategice de memorie și la efortul conjugat de a arunca vina pe umerii colegilor SS deja morți.
În timpul procesului, farmacistul nu a avut remușcări și nu s-a căit pentru faptele săvârșite în lagăr, ci dimpotrivă, se plângea de singurătate, de mâncarea proastă din închisoare și de lipsa vieții sexuale.
Capesius a primit nouă ani de închisoare pentru complicitate la crimă și nu pentru omor cu premeditare.
În noiembrie 1964, Universitatea din Viena i-a retras diploma de farmacolog.
După aproximativ doi ani și jumătate, farmacistul a fost eliberat din închisoare.
