Titlul: Fata cu vise alb negru
Autor: Andreea Russo
Editura: Bestseller
An apariție: 2016
„Doar o puștoaică pe o motocicletă neagră care se ia la întrecere cu vântul”
Andana, în vârstă de 21 de ani, este eroina operei de faţă Fata cu vise alb-negru de Andreea Russo; aceasta se descrie simplu: „sunt doar o puştoaică pe o motocicletă neagră care se ia la întrecere cu vântul”. Metaforic spus, „se ia la întrecere cu vântul” pentru mine simbolizează un act de curaj, însă acesta, curajul, este elementul lipsă din puzzle-ul vieţii tinerei fete. Pe lângă vise, întreaga viaţă a adolescentei este îmbibată în cerneală neagră: „nu mai suport să văd o floare neagră, oameni cu ochi negri, un cer alb, şi o lume alb-negru.”
Protagonista îşi doreşte cu ardoare să devină detectiv, însă decizia sa nu este privită cu ochi buni de tatăl său, el însuși un detectiv formidabil. Pentru a-i demonstra că munca de detectiv este o muncă grea și riscantă, părintele fetei îi oferă acesteia un plic cu puţinele dovezi despre un caz vechi dar nerezolvat încă. O copilă de şaptesprezece ani a dispărut în ziua mare, în urmă cu douăzeci şi patru de ani fără nici o urmă, fără nici un martor. Rezolvarea acestei dispariţii este sinonimă cu imposibilul la prima vedere.
Un caz misterios
Împreună cu Dio, Andana a început rezolvarea cazului misterios, cu prima oprire la arhivă. Mia Renaldi a fost singurul copil al familiei, a dispărut pe când avea şaptesprezece ani, în data de şaptesprezece iulie. Ella, prietena dispărutei, a fost ultima persoană care a văzut-o pe Mia. Fără poze sau alte detalii, eroina noastră are misiunea grea de a scoate adevărul la lumină deci de a da de urma Miei fie ea vie sau moartă.
Adolescenta noastră visează foarte des, noapte de noapte, iar aceste clişee nocturne o ajută să desluşească misterele vieţii. Visele alcătuiesc o punte de legătură între prezent şi viitor, cu alte cuvinte, o ajută pe Andana să ştie ce o aşteaptă în perioada următoare.
Întorsătură neașteptată
Volumul de faţă se citeşte foarte uşor, fiind la început o scriere banală, însă totul ia o întorsătură neașteptată abia spre final. Cine s-ar fi aşteptat ca eroina să fie chiar Mia, fata dispărută cu mulţi ani în urmă? Cine ar fi crezut că Lorand, bărbatul pe care l-a crezut o viaţă tată, de fapt este omul de care s-a îndrăgostit în copilărie? Cine ar fi crezut că trecerea anilor o va păstra veşnic tânără pe eroina noastră? Cine a ajutat-o în acest proces de tinereţe veşnică şi cum a ajuns să nu-și mai cunoască trecutul, dar mai ales să şi-l redescopere, vă las să aflați singuri, doar citind opera de faţă.
Cititorii, sunt invitaţi să ia parte şi să se bucure alături de personaje la ceremonia unei nunţi. Vă întrebaţi, oare cine sunt fericiţii miri, însă vă mai dau un pont, el este Lorand însă ea… surpriză.
Aş fi vrut o descriere mai amplă a personajelor, prezentarea firului narativ să fi fost mai bine punctată astfel încât lumea descrisă de tânăra scriitoare să fi fost mai bine conturată, cititorul s-o descopere mai uşor, să pătrundă în ea, trăind la maxim alături de eroi. Per total, volumul de faţă m-a atras în primul rând datorită titlului misterios, a fost o lectură simplă, dar savuroasă pe final şi m-a impresionat faptul că scriitoarea din Chișinău este tânără şi înzestrată cu mult talent şi imaginaţie, deci viitorul literaturii este pe mâni bune. Recomand opera de faţă tuturor iubitorilor de lectură, indiferent de vârstă sau de preferinţele literare! Lectură plăcută tuturor!
