Fiica Reichului – Louise Fein

Titlul: Fiica Reichului

Autor: Louise Fein

Editura: Nemira

Număr de pagni: 576

An apariție: 2021



Romanul Fiica Reichului de Louise Fein se prezintă sub forma unui jurnal, cu gânduri, sentimente și întâmplări. Primul capitol prezintă evenimentele din data de 7 august 1933.

O familie a Reichului

Hetty Heinrich era elevă la școala primară și avea părul negru, cârlionțat, ochii mari și obrajii rotunzi. Visa să devină doctor, unul cunoscut în lume. Tânăra se trăgea dintr-o familie înstărită și locuia într-o casă impunătoare, cu curte și grădină, cu menajeră și bucătăreasă. Mai avea un frate, iar tatăl ei își împărțea timpul între cele două locuri de muncă: ziarul și treburile pentru SS.

Eroina mergea periodic împreună cu mama sa în vizită la Azilul pentru soldați, acolo unde primeau îngrijiri militarii mutilați de război.

Hetty era educată de familie că Hitler era un om mare, curajos care odată ajuns la conducerea Germaniei va avea grijă de poporul său. De partea cealaltă, în tabăra dușmanilor, erau evreii care urmăreau doar răul și propriul interes.

Karl, fratele protagonistei, a depus jurământul și astfel a intrat în rândul Tineretului Hitlerist. Odată cu noul rol, Karl își făcea noi prieteni și, ușor, ușor, nu îi mai dădea atenție lui Walter, prietenul său evreu.

După ce a împlinit 12 ani, Hetty i-a dezvăluit mamei sale că voia să facă parte din Liga Tinerelor Fete Germane urmând exemplul mai multor prietene care s-au înscris în organizație. Dar mama protagonistei a respins cu orice preț această propunere.

Walter

Hetty l-a reîntâlnit pe Walter după trei ani, iar, din acea clipă, chipul băiatului o urmărea la orice pas și îi umplea gândurile. Cei doi tineri au hotărât să se revadă pe ascuns, departe de ochii curioșilor și ai prietenilor.

Discuțiile dintre ei au atins diferite subiecte, însă tânărul a încercat să-i arate fetei adevărata față a naziștilor. I-a povestit cum familia sa a ajuns la limita sărăciei, cum era dispus să fure legume ca să aibă ce mânca și cum dobânzile erau de cinci ori mai mari la creditele acordate evreilor de către bănci decât la împrumuturile acordate oricărui alt client. Firul discuției a ajuns până în punctul în care Walter i-a dezvăluit lui Hetty modalitatea în care tatăl ei pusese mâna pe impunătoarea casă în care locuia. Imobilul precum și ziarul Leipziger aparținuseră șefului tatălui lui Walter.

În fața acestor mărturisiri, Hetty nu a știut cum să reacționeze, dacă să-i dea crezare unui evreu, dușman al Germaniei. Totuși, ochii băiatului păreau să nu mintă, iar tânăra se întrebă cum putea cineva să renunțe la atâtea lucruri de valoare, argintărie și la o casă spațioasă, ca cea în care locuia împreună cu familia sa, și să plece. Acea întrebare cântărea greu în favoarea celor dezvăluite de Walter.

Tânărul i-a povestit lui Hetty și despre lagărele de concentrare și exterminare, locul unde mulți evrei munceau în condiții îngrozitoare sau erau uciși.

Cei doi eroi se întâlneau regulat printre ogoarele cu grâu sau în pădure, iar când vântul și ploaia le stricau planurile se adăposteau într-un hambar vechi, mucegăit, dar care pentru ei însemna adăpost, liniște și siguranță.

Sătui să se ascundă, cei doi tineri au decis să facă o plimbare la oraș, unde se puteau pierde pe străzi, fără a fi recunoscuți de cineva. Se plimbau, mâncau supă de cartofi și gulaș, se luau în brațe și chiar se sărutau.

Decizii dureroase

Hetty descoperi că tatăl său, Vati, avea o viață dublă. Protagonista își surprinsese părintele cu o altă femeie și cu o fetiță. Cel în care avea încredere se pare că avea altă familie, cu secretara. Plină de furie, Hetty decise să păstreze pentru ea cele văzute.

Pentru a doua oară Hetty se simți trădată. Tânăra a aflat și că cea mai bună prietenă a ei, Erna, nu îi spunea lucruri importante.

Întâlnirile cu Walter îi puteau aduce eroinei o reputație proastă, chiar și o pedeapsă, așa că s-a decis să le pună punct. Karl știa de întâlnirile de duminică ale surorii sale cu un băiat misterios. Și Tomas, unul din amicii săi, a văzut-o când se săruta cu Walter. Lucrurile mergeau din rău în mai rău.

Veștile proaste veneau una după alta: Karl a murit, iar Walter trebuia să se căsătorească cu o fată din Anglia pentru a putea părăsi țara și a-și salva viața.

Ofițerii din Gestapo erau pe urmele lui Walter. Pentru a-l ști în siguranță, Hetty i-a oferit adăpost în căsuța sa din copac. În prima noapte, cei doi tineri au uitat de griji și de pericol, scufundându-se în săruturi pasionale, atingeri fierbinți, dăruindu-se unul celuilalt.

Hetty vedea cum casele evreilor erau incendiate, cum pompierii priveau flăcările fără să intervină, cum vitrinele magazinelor evreiești erau sparte și cum un bătrân a pierit din cauza loviturilor brutale ale tinerilor naziști.

Seara a primit o veste terifiantă: Walter, tatăl și unchiul acestuia au fost luați de oamenii Gestapoului urmând a fi duși într-un lagăr.

Folosindu-se de secretul tatălui său, privind existența celei de-a doua familii a bărbatului, Hetty i-a cerut acestuia să-l elibereze pe Walter în schimbul tăcerii.

Hetty purta în pântec un suflet nevinovat, dar al cărui sânge de evreu era considerat abominabil de ceilalți. Nașterea lui putea fi considerată un păcat, iar viața pruncului putea însemna sfârșitul vieții mamei sale. Oare o decizie înțeleaptă putea compensa durerea și nedreptatea?

Final

Până la finalul cărții, am sperat la o recompensă generoasă pentru Hetty și pentru lupta sa cu legile și cu tatăl său. Această tânără reprezintă simbolul suprem al sacrificiului, al iubirii și al devotamentului față de adevăr. Hetty va rămâne pentru mine unul dintre cele mai memorabile personaje din literatura universală.