Titlul: Frankissstein
Autor: Jeanette Winterson
Editura: Humanitas
An apariție: 2020
Număr de pagini: 328
Acțiunea romanului Frankissstein de Jeanette Winterson debutează în anul 1816, pe malul Lacului Geneva, acolo unde s-au retras de forfota de zi cu zi Mary și iubitul ei Shelley, împreună cu alți cunoscuți. Încă din adolescență, protagoniștii Mary și Shelley și-au luat viața în propriile mâini, alegând libertatea și mobilitatea în defavoarea unei vieți sedentare scrise după regulile societății.
Cartea prezintă două lumi total diferite: cea în care protagoniștii se iubesc cu patos, fac dragoste zilnic, iar Mary visează la cartea pe care și-a propus să o scrie și lumea în care inteligența artificială este ridicată la rangul de artă. Bărbații pot fi satisfăcuți de jucării sexuale create după propria plăcere și capabile să le îndeplinească orice dorință, neștiind să zică „nu”. Un lucru uimitor este prezentat cu ajutorul unei aplicații care după recunoașterea vocii este capabilă să scrie pe un ecran tot ce aude. Cum ar fi o lume nouă, în care roboții tronează? Automobilele să fie conduse singure, magazinele să aducă clienților cumpărăturile dorite direct acasă, locuința să folosească un sistem pentru reparații, frigiderul să se umple singur, iar roboții să aibă grijă de copii, amuzându-i.
Cu puterea imaginației se poate lua în calcul ipoteza conform căreia îți vei alege singur trupul în care să trăiești, de bărbat sau de femeie. Cum ar fi?
Două subiecte interesante sunt prezentate de narator și anume: găsirea unei soluții miraculoase pentru suprimarea morții, dar și leacul care poate pune pe „picioare” organe deja moarte. Asemenea unui pom care o duce o sută poate chiar două sute de ani, așa ar fi bine să trăiască și un om, iar dacă Iisus l-a înviat pe Lazăr înseamnă că minunea există, dar nimeni nu a mai reușit un asemenea miracol pentru că nu au descoperit cheia magică.
Creierul moarte abia după ce inima a cedat. Deci, se poate spune că ființele cunosc sentimentul de pierire și îl conștientizează și după ce inima nu mai pulsează.
În concluzie, pe întregul parcurs al lecturii, se vorbește de nemurire, însă protagonista, Mary a pierdut patru copii și asta nu e tot. Cu alte cuvinte, moartea nu iartă pe nimeni, iar până la găsirea leacului pentru eternitate destinul are ultimul cuvânt de spus.
