Titlul: Povești (conține Frumoasa din Pădurea Adormită)
Autor: Fraţii Grimm
Editura: Cartex
Număr pagini: 160
Supărarea unei împărătese frumoase și a soțului ei, împăratul, era provocată de lipsa unui prunc. Pe când domnița se scălda în lac, cu gândul la pruncul său mult dorit, o broască își făcu apariția, dându-i frumoasa veste că, în curând, va avea o fetiță.
După nașterea copilei, la casa părintească proaspeții părinti au dat o mare petrecere de la care nu au lipsit nici ursitoarele, căci în acel ținut erau treisprezece ursitoare. Apariția numărului ghinionist treisprezece nu prevestește nimic bun, ba dimpotrivă un mare necaz va pune stăpânire pe minunata familie împărătească.
Cum la palat existau doar doisprezece farfurii de aur, tacâmuri preferate de ursitoare, împăratul a decis să anuleze invitația uneia dintre ele și astfel la minunatul eveniment au ajuns numai doisprezece ursitoare. Acestea i-au adus nou-născutei daruri care mai de care mai frumoase și mai prețioase: virtute, frumusețe, bogăție și așa mai departe. Tocmai când venise rândul celei de-a douăsprezecea, ursitoarea neinvitată şi-a făcut apariția furioasă și-o blestemă pe nevinovata copilă: la vârsta fragedă de cincisprezece ani fetița se va înțepa într-un fus, murind. Atunci cea de-a douăsprezecea ursitoare care nu apucase încă să-i dăruiască fetei nimic, îndulci blestemul zicând:
– Fata nu va muri, ci doar va cădea într-un somn lung de o sută de ani.
Tatăl auzind blestemul ordonă ca toate fusele din împărăția sa să fie distruse.
Anii au trecut, iar în ziua cea mare, când copila împlinea cincisprezece ani, părinții săi nu erau acasă așa că fetița a plecat să colinde palatul alungând astfel plictiseala. Copila a apucat pe scările spiralate care au dus-o la o încăpere părăsită cu cheia ruginită în broască. Deschizând uşa, înăuntru zări o bătrânică care torcea. Curioasă fata a atins fusul femeii şi de îndată blestemul a căzut peste copilă, dar și peste toţi din palat: de la servitori şi până la porumbei, de la vânt şi până la carnea ce se frigea pe grătar. Iar în jurul palatului au crescut tufe de mărăcini care au acoperit până și steagul din vârful palatului.
După ani buni, un prinț curajos află întreaga poveste de la un bătrân și hotărât luă decizia de a-și încerca norocul în salvarea frumoasei adormite. Chiar în acele momente se împlineau cei o sută de ani de blestem, iar spinii ucigași se transformau în trandafiri frumoși.
Pătrunzând în palat, acesta a descoperit starea de somn ce pusese stăpânire pe tot ce-i ieșise în cale, iar în cele din urmă a ajuns în turnul vechi, acolo unde copila zăcea. Vrăjit de frumusețea adolescentei, acela o sărută, alungând blestemul. De cum au ajuns, ţinându-se de mână, în mijlocul curţii palatului, toți cei din jur au prins viaţă.
Pentru fapta sa vitejească, prințul s-a căsătorit cu frumoasa adormită, nunta celor doi a durat multe zile, iar dragostea i-a unit până la adânci bătrâneți.
La finalul acestei frumoase povești vin cu următoarele observații:
- în calea sorții nimeni nu poate sta, iar ceea ce stă scris se va întâmpla.
- ursitoarele apar frecvent în mituri și credințele populare. La vechii greci ele erau în număr de trei. Se numeau: Cloto – desfășura firul vieții, Lahesis – împărțea bucuriile și nenorocirile, Atropos – tăia firul vieții cu un foarfece
- uneori iubirea este cea care are puterea să ne readucă la viață, chiar dacă cere timp ca să apară cu adevărat.
Poveștile rămân nemuritoare, iar universul lor este fabulos.
