Titlul: Glossy – Culisele revistei Vogue
Autor: Nina-Sophia Miralles
Editura: Rao
An apariție: 2021
Număr de pagini: 346
Învață de la Vogue sa fii VOGUE!
Legenda revistelor de modă se dezvăluie
Vogue este cea mai cunoscută revistă de modă a tuturor timpurilor. Și, ca orice legendă, are secretele sale ce ne vor fi dezvăluite în paginile cărții pe care v-o prezint în rândurile ce urmează. Să le aflăm împreună, pentru a înțelege ce a făcut-o celebră și nemuritoare!
Romanul Glossy – Culisele revistei Vogue de Nina-Sophia Miralles debutează prin prezentarea redactorilor-șefi ai edițiilor: americană, britanică, franceză, la care se adaugă lista proprietarilor.
Această publicație are în spate mai bine de 125 de ani de tradiție și existență și sute de milioane de urmăritori pe toate canelele.
Glossy — de la prima ediție, la o biblie a frumosului și a strălucirii
Prima ediție Vogue a ajuns la chioșcurile din America pe 17 decembrie 1892 și costa 10 cenți. Newyorkezul Arthur Baldwin Turnure a pus bazele acestei publicații de modă, care, cu timpul, s-a transformat într-o biblie a frumosului și a strălucirii. Această revistă a fost una produsă de femei într-o epocă în care doamnele nu ar fi trebuit să lucreze.
În anul 1906, Turnure a murit subit; acesta a fost punctul culminant al existenței Vogue, care a scos la lumină adevărul: Vogue avea pierderi semnificative, însă a continuat să apară pentru a asigura o sursă de trai pentru văduva lui Turnure și pentru fiul acestuia.
În 1909, Condé Montrose Nast a cumpărat Vogue, însă nu a făcut din asta un eveniment, iar pentru mult timp noul patron al publicației a fost numit Omul invizibil. Nast a fost mereu atras de femeile frumoase și, timp de un deceniu, a dat cele mai luxoase petreceri din New York. Invitații săi abia dacă îl cunoșteau, dar acest amănunt nu avea nicio importanță atâta timp cât era mulțumit să fie gazda din umbră. Chiar și după ce a strâns o adevărată avere, Nast muncea optsprezece ore pe zi, iar pentru a nu leșina de epuizare la dineuri acesta pregătea două băi, una cu apă rece și cealaltă cu apă clocotită. Intra și ieșea alternativ din cele două căzi ca să se trezească înainte de a apărea în societate. Acest ritual bizar ar fi fost cauza problemelor cardiace care l-au răpus.
Primul Război Mondial vine cu extinderea revistei prin ediția britanică.
În 1920 apare ediția franceză a publicației Vogue.
În timpul Celui De-al Doilea Război Mondial, sediul Vogue din Londra a fost făcut bucățele. În urma acestui dezastru s-au pierdut 450 000 de tipare și 400 000 de reviste, o arhivă neprețuită, produsă de-a lungul deceniilor. Registrele contabile, cu excepția celor recente, au fost distruse. Doar lista abonaților a putut fi salvată. Printre dărâmături, trist și speriat a fost găsit Ginger, prinzătorul oficial de șoareci de la Vogue. În urma acestei traume, pisica a refuzat să mai viziteze sediul revistei, preferând în schimb lăptăria din apropiere.
Ușor, ușor, au apărut și primele schimbări în modă: rujul roșu a devenit un preferat, simbolizând solidaritatea printre doamnele care făceau o figură bună, au apărut tunsorile scurte, materialele pentru croit erau puține, așa că s-a recurs la realizarea hainelor pentru siluete mai subțiri, au fost interzise tocurile de peste cinci centimetri.
În 1942 se stinge din viață Nast.
Familia Newhouse a preluat revista Vogue, lansând versiunea Vogue Australia în 1959 și mai apoi Vogue Italia.
La Vogue Paris s-au lansat creatori precum Christian Dior și Yves Saint Laurent.
Si Newhouse și-a căpătat reputația, de-a lungul timpului, de om brutal, și uneori concedia la întâmplare. Nimeni nu a putut să-l înțeleagă sau să-i cunoască motivele pentru care renunța la anumiți angajați buni care dădeau roade.
Dalai Lama se numără printre colaboratorii Vogue. Lista acestora este completată de Nelson Mandela.
Competiție și transformări — de la tipar la era bloggerilor
Ani la rândul Vogue a fost într-o competiție continuă cu Harper’s Bazaar și invers. Au fost momente în care ambele publicații au strălucit ori în care una din ele a fost la pământ însă personalul bine pregătit a avut puterea de a le da o nouă viață și totodată o nouă glorie. În 1985 o nouă revistă a intrat pe piață, Elle, apoi în 1989, publicația Mirabella a văzut lumina tiparului.
În anii 1990 a apărut internetul, însă în 2000 a cunoscut o dezvoltare remarcabilă. Facebook-ul în 2004, Twitter-ul în 2006, Instagram-ul în 2010, iPhon-ul în 2007 și iPad-ul în 2010. Odată cu noua eră a digitalizării, a luat naștere comerțul on-line. Un factor decisiv în promovarea și vânzarea produselor de orice gen și din orice domeniu îi au bloggerii.
Tavi Gevinson, la numai treisprezece ani, a dat „moda” pe site-ul ei gratuit, devenind repede o voce în lumea modei.
Instantaneu, între revistele în format tipărit și website-uri a început un adevărat război pe care doar timpul îl va încheia.
Începând cu anul 1975 și până în prezent, noi ediții Vogue au început să apară.
Condé Nast International a creat o ramură de restaurante și una hotelieră. În 2003 s-a deschis la Moscova Cafeneaua Vogue, tot în acest an, o altă cafenea Vogue s-a deschis într-un mall din Dubai.
Istoria Vogue cuprinde mult mai multe detalii, însă noi am selectat esențialul pentru a cunoaște mai bine evoluția aceste legende a modei.
Vogue s-a pliat bine și a făcut față oricărei situații, de la războaie, criză economică și până la era bloggerilor pentru că Vogue e Vogue și va rămâne Vogue. Pentru a transforma plăcerea în tradiție apoi în istorie trebuie să ai sânge albastru, caracter puternic și multă ambiție.
Învață de la Vogue să fii Vogue!