Titlu: Povești
Autor: Fraţii Grimm
Editura: Cartex
Număr pagini: 160
După cum reiese din titlul operei „Hans cel norocos” de Fraţii Grimm, personajul principal al poveştii este un flăcău pe nume Hans; acesta, şapte ani de zile, şi-a slujit cu credinţă şi loialitate stăpânul. Cum timpul s-a scurs şi momentul despărţirii se apropia, Hans şi-a cerut răsplata, căci gândul mamei îl chema la casa părintească. Pentru munca şi credinţa de care a dat dovadă, Hans a fost răsplătit cu un ban de aur mare cât capul unui om.
Luând drumul spre casă, lui Hans i-a ieşit în cale un drumeţ călare pe cal. De cum îl văzu flăcăul nostru l-a considerat fericit pe celălalt pentru soarta pe care o are: stă în şa, calul îl poartă pe unde doreşte, fără a se lovi de vreo piatră, deci nu are nevoie de pantofi. Auzindu-l aşa, călăreţul îi propune un târg: calul pe banul de aur. Bucuros, Hans acceptă schimbul fără a mai sta pe gânduri.
Ba în şa, ba în şanţ, eroul nostru s-a săturat de cal şi de călărit aşa că a dat animalul pe vaca unui om ce i-a ieşit mai departe în cale.
A mai mers Hans ce a mai mers, iar când a dorit să mulgă vaca, aceasta l-a răsplătit cu o copită direct în frunte. În acele clipe, pe lângă Hans a trecut un măcelar, care i-a deschis mintea, zicându-i că vaca este bătrână deci lapte nu o să-i mai dea niciodată. Singura şansă care i-a mai rămas este tăierea.
Şi de această dată, Hans a scăpat de vacă pe un purcel dat de măcelar.
Cu porcul alături, Hans şi-a continuat drumul spre casa părintească. Pe drum, un băieţel cu o gâscă albă şi frumoasă la subsoară îi ieşi drumeţului nostru în cale. Băiatul îi îndrugă lui Hans o poveste cu un porc furat, animal ce-i aparţinuse primarului şi astfel eroul nostru de frică decise să scape de animal şi astfel se alese cu gâsca cea albă şi frumoasă.
Într-un sat, drumeţul nostru se întâlni cu un tocilar care ascuţea cuţite. Şi cu acesta a făcut un schimb profitabil în viziunea lui Hans: gâsca pe o piatră de tocilă.
– Şi acum, zise tocilarul ridicând două pietroaie obişnuite de pe jos, primeşte piatra de căpătâi necesară acestei meserii.
După o altă bucată de drum şi frânt de oboseală, Hans s-a oprit lângă un izvor, lângă care aşeză cele două pietre. O mişcare greşită a dus cele două greutăţi în apă. Văzându-se eliberat de povara lor, Hans a mulţumit cerului pentru faptul că a fost eliberat de cele două pietre fără a i se aduce vreo învinuire.
Revigorat şi uşor ca o pasăre Hans îşi continuă drumul spre casa părintească.
Oare Hans a ieşit cel câştigat din afacerile încheiate cu ceilalţi drumeţi? Pentru o clipită, dragi cititori, veţi deveni contabili şi veţi analiza cazul lui Hans! Aştept părerea voastră!
