Un mesager plin de speranță
Romanele pentru tineret din secolul XIX ne descriu cel mai adesea copii în împrejurări apăsătoare sau de-a dreptul dureroase și un tablou social deloc agreabil, încărcat de tot felul de neajunsuri pentru aceștia.
Scriitorul francez Hector Malot nu se îndepărtează prea mult de acest registru trist, în care se înscrie perfect mai vârstnicul său contemporan din Regatul Unit, Charles Dickens (1812-1870).
Totuși protagoniștii cărților scrise de Malot se disting. Ies în evidență prin voință, luciditate și spirit de observație, prin atitudinea încrezătoare care nu-i părăsește nici în cele mai grele clipe.
Cărțile lui Hector Malot sunt amprentate de atmosfera epocii în care au fost scrise, dar totodată par a se adresa cititorilor din vremurile ce urmează. Nădăjduia oare scriitorul să găsească în viitor mai multă înțelegere decât în epoca mai puțin sentimentală în care a trăit?
Când s-a născut…
Hector Malot s-a născut în micuța localitate franceză La Bouille care își oglindește și azi clădirile în apele fluviului Sena. Se întâmpla în 20 mai 1830. Alți scriitori iluștri ai literaturii universale pentru tineri au venit pe lume în prima jumătate a veacului al XIX-lea: în 1835 avea să se nască Mark Twain, în 1827 văzuse lumina zilei Johanna Spyri, iar în 1812, Charles Dickens.
Se spune că la câteva ore de la nașterea sa, un velier ancorat în fața casei părintești de pe malul Senei, ar fi izbit cu prora în fereastra camerei nou-născutului. Familia a alergat speriată în camera pruncului, dar acesta nici măcar nu s-a deranjat din somn. Martorii întâmplării au interpretat incidentul ca pe o prevestire bună: copilul nu va avea soarta oamenilor de rând.
Predicția
Se va dovedi corectă abia când tânărul Malot, cu studiile de drept finalizate, sparge tiparul burghez care le cerea tinerilor să rămână în condiția tatălui: în loc să urmeze o carieră juridică precum tatăl său, se dedică scrisului. De altfel, stabilește o relație specială cu mama sa. Ea este cea care îi cultivă gustul pentru literatură și istorie și ei îi va dedica scriitorul primul său roman, Les Amants.
În ciuda educației paterne severe, condiții proprice unei cariere literare au existat deci încă din copilărie – pe de-o parte datorită mediului, pe de-altă parte datorită protecției materne. Hector Malot și-a petrecut primii ani din viață în La Bouille, pe țărmurile Senei, unde putea urmări cu interes schimburile comerciale și circulația continuă pe fluviu. Atmosfera foarte animată a micuței localități înflăcăra imaginația copilului. Când s-a mutat cu familia în localitatea Bosc-Bénard-Commin avea doar cinci ani. Aici va întâlni o altă atmosferă, aproape de natură: calmă, perfectă pentru lecturile în care obișnuia să se refugieze, citindu-i pe Racine, Lesage, Molière.
Debutul literar
Primul roman Les Amants (Amanții) a fost publicat în 1859. Hector Malot se făcuse deja cunoscut ca jurnalist și lucra la ziarul L’Opinion nationale din Paris. Prima sa carte nu ar fi văzut însă lumina tiparului dacă viitorul scriitor nu s-ar fi retras din viața agitată a capitalei pentru un timp. În casa părinților săi din comuna Moisselles, nu foarte departe de Paris, s-a putut în sfârșit concentra asupra scrisului, finalizând romanul.
Cărțile pentru copii
În anul 1864 se mută într-o suburbie pariziană, în localitatea Fontenay-sous-Bois, unde va rămâne până la sfârșitul vieții (1907).
Abia în 1878 apare cel mai cunoscut roman al său, Singur pe lume (Sans famille) premiat de Academia Franceză. Alte cărți cunoscute, scrise de Hector Malot pentru copii și tineri, sunt: Romain Kalbris (1869), Perrine (En Famille, 1893). De-a lungul timpului a publicat șaptezeci de romane, în mare parte adresate adulților.
Singur pe lume a fost cartea dedicată primei sale fiice, Lucie: În timp ce scriam această carte, mă gândeam tot timpul la tine, copila mea, și numele tău îmi venea în fiecare clipă pe buze. O să-i placă lui Lucie? O va interesa pe Lucie? […]
Personajul principal din En Famille, roman având în limba română și titlul Perrine, este o fetiță curajoasă pe care o cheamă Perrine. Nepoțica sa născută la un an după scrierea acestui roman a fost botezată după acest personaj.
În 1895, după publicarea operei Amours de jeunes, amours de vieux (1894), a anunțat că își încheie cariera literară pentru că dorește: „să trăiască pentru el însuși”. Revine totuși doi ani mai târziu cu opera autobiografică Le roman de mes romans. Postum, în 1997, îi este publicată o altă carte pentru copii: Le Mousse.
Viață vs carte
Dacă ar fi să facem o paralelă între personajele sale și scriitorul care le-a creat, ar trebui neapărat să menționăm faptul că, precum personajele sale, Hector Malot a avut principii ferme — cultul cinstei și prieteniei —, precum acestea a fost foarte atent la soarta celor oropsiți, la drepturile copiilor, încercând să facă ceva pentru a schimba în bine lucrurile.
Un exemplu este prietenia cu jurnalistul și scriitorul Jules Vallès. I-a fost un prieten devotat, mai ales în perioada cea mai grea din viața jurnalistului, atunci când din cauza vederilor politice reformatoare a fost exilat în Londra.
Fără să predea lecții de pedagogie sau moralitate, Hector Malot reușește prin protagoniștii săi copii, prin situațiile pe care le prezintă, prin sensibilitatea și bunul său simț, să ne învețe pe toți, indiferent de vârstă importanța neprețuită a virtuților morale: altruismul, iubirea, devotamentul față de o cauză, grija pentru autodesăvârșire, credința în puterea binelui. Din acest punct de vedere scriitorul francez se aproprie mai degrabă de autoarea elvețiană, Johanna Spyri decât de prodigiosul dar sumbrul Charles Dickens, al cărui omagiu i-l aduce desigur în Singur pe lume.
Citiți pe blog și recenziile pentru romanele Singur pe lume și Perrine.
