Titlul: Povești
Autor: Frații Grimm
Editura: Cartex
Număr de pagini: 160
Heinz reprezintă personajul principal al operei de faţă; titlul ni-l descrie pe băiat ca fiind leneş, fapt susţinut de comportamentul său; zilnic mergea cu capra la păscut, însă pentru flăcău munca aceasta era foarte obositoare şi tare şi-ar fi dorit acesta ca timpul de peste zi să şi-l petreacă acasă, dormind în loc să păzească animalul ca nu cumva să producă pagube în jur.
Simţindu-se prea ostenit, băiatul s-a gândit la o modalitate de a scăpa de capră şi de efortul adus de aceasta. Kate, cea grasă, avea şi aceasta o capră, iar în viziunea băiatului însurătoarea cu Kate îl va scuti de mersul cu capra căci fata va lua ambele animale la păscut. Nu mai stătu mult pe gânduri că şi luă drumul spre casa părinţilor fetei, cerându-le mâna odraslei. Părinţii au fost de acord şi Kate a devenit soţia lui Heinz. Pe când proaspăta femeie măritată mergea cu cele două capre, averea familiei, la păscut, soţul său lenevea ziua întreagă iar din când în când mai ieşea pe afară pentru a se bucura mai mult de liniştea din jur.
La scurt timp, vrednicia femeii s-a transformat în lene iar aceasta i-a propus bărbatului său să se scape de capre căci le mănâncă toată viaţa; îi trezesc din somn dis-de-dimineaţă, iar în locul animalelor să ia stupul vecinului, căci albinele nu au nevoie de ajutorul lor, micile vietăţi îşi văd singure de drumul după flori, culeg polenul şi fac miere. În acest timp, cei doi îşi pot vedea liniştiţi de vieţile lor care se rezumă doar la lenevit.
Căzând de acord cu planul femeii, cei doi soţi au mers împreună la vecin, propunându-le târgul: stupul, pe cele două capre. Un schimb avantajos pentru ambele părţi.
La venirea toamnei, Heinz s-a ales cu un borcan mare cu miere pe care l-a pus bine ca nu cumva vreun hoţ sau vreun şoarece să le fure marea avuţie.
Într-o zi, acesta îi propuse soţiei sale grase un nou târg: să dea ce a mai rămas din borcanul cu miere, căci aceasta se tot înfrupta din el, pe o gâscă. Pe când îşi făceau cei doi planuri şi chiar luau în calcul posibilitatea de a avea un copil pe care l-ar bate ca pe fasole de nu ar asculta vorbele părinteşti, femeia apucă băţul de lângă pat, pregătit pentru gonitul şoarecilor, şi lovi borcanul cu miere care căzu, vărsându-se. Însă un piculeţ tot a mai rămas pe fundul borcanului, miere pe care cei doi au mâncat-o după care s-au pus la un somn binemeritat căci au avut parte de o zi lungă, plină de primejdii care le-ar fi putut aduce chiar moarte.
Morala: lenea este cocoană mare, stă la soare şi nu cere de mâncare! Şi încă ceva: se transmite. Aşa că fiţi atenţi de cine vă lăsaţi înconjuraţi.
Vă invit dragi cititori să lecuiţi lenea trupească şi sufletească cu o carte bună care vă va binedispune, aducându-vă zâmbetul pe buze. Nu lăsaţi lenea să vă fure cheful de citit!
