Titlul: Basme
Autor: Fraţii Grimm
Editura: Herra
An apariţie: 2010
Număr pagini: 608

Un cocoș și o puicuță

Demult, trăia un cocoş care i-a adresat unei puicuţe invitaţia de a merge împreună sus, pe deal pentru a mânca nuci, căci este vremea lor, când se coc şi sunt tare bune. Cei doi au petrecut până seara pe deal, iar la întoarcere cocoşul s-a gândit să construiască o trăsură din coji de nucă în speranţa că nu vor mai merge pe jos până acasă.

Când doi hoinari se ceartă, al treilea mai bine și-ar vedea de drum

Construirea trăsurii a adus o ceartă între cele două înaripate căci puicuţa şi-a dorit să-l înhame pe cocoş la trăsură, în timp ce acesta a mărturisit că preferă mersul pe jos decât să tragă găinuşa după dânsul. Discuţia aprigă dintre cei doi a fost curmată de apariţia unei răţuşte cu gura mare care a început să ţipe la cei doi, că i-au mâncat nucile. De aici şi până la încăierarea cocoşului cu raţa nu a fost decât un pas, victorios ieşind împintenatul, în timp ce raţa a ieşit cea mai şifonată, fiind nevoită să-şi ceară iertare, dar şi să se înhame la trăsură.

La han

Biata răţuşcă a ţinut-o într-o goană o mare bucată din drum, până ce drumeţilor noştri le-au ieşit în cale alţii doi: un ac de cusut şi un ac cu gămălie. Cele două ace au cerut îndurare de la înaripate, să urce şi ele în trăsură căci erau tare obosite, veniseră tocmai de la „Hanul croitorului”, adică tocmai de la bariera târgului. Cocoşul şi-a făcut milă de ele şi le-a invitat în trăsură cu condiţia să nu-i calce, pe el şi pe puicuţă, pe picioare.

Noaptea se lăsase de-a binele, iar pe raţă nu o mai ţineau picioarele aşa că drumeţii noştri au decis să poposească la han. Dacă la început hangiul a fost sceptic şi nu a dorit să-i cazeze, în cele din urmă a cedat sub presiune şi datorită promisiunilor primite: îi vor oferi un ou de la puicuţă plus raţa, care ouă în fiecare zi.

Cum se văzură la adăpost, călătorii au cerut să li se aducă cele mai alese bucate şi imediat s-au pus pe chef. La culcare s-au dus târziu de tot.

Vai de pielea hangiului

În ziua următoare, pe când toată lumea mai dormea încă, cocoşul a trezit-o pe puicuţă, au luat oul, golindu-l în timp ce găoacea au aruncat-o în vatră. Apoi, s-au dus până la acul de cusut pe care l-au aruncat în jilţul hangiului, iar pe cel cu gămălie l-au pus în ştergar. După care, fără a mai pierde vremea au ieşit pe geam, luând-o la fugă până departe, pe câmp.

Bătaia aripilor celor două zburătoare a trezit-o pe raţă care dormea afară. Şi aceasta şi-a luat picioarele la spinare, până ce a dat peste un pârâu unde a şi sărit înotând la vale mai repede decât trăsese în ajun la trăsură.

După câteva ceasuri, hangiul s-a trezit. Omul s-a spălat iar când a dat să se şteargă cu ştergarul, acul cu gămălie l-a zgâriat pe tot obrazul până i-a dat sângele. Apoi, bărbatul s-a dus în bucătărie vrând să-şi aprindă luleaua, dar când a început să sufle în vatră, i-au sărit cojile de ou drept în ochi.

După o pereche așa năstrușnică, multă pagubă și o concluzie

Văzând că toate-i merg pe dos în acea dimineaţă, omul s-a aşezat în jilţ. Dar ce să vezi, acul de cusut l-a înţepat mai ceva ca cel cu gămălie, provocându-i o durere nemărginită. Cu inima neagră de supărare, hangiul a început să-i bănuiască pe drumeţii din noaptea trecută că s-ar afla în spatele acestor nenorociri ce au căzut peste el. I-a căutat pe aceștia, însă degeaba, musafirii săi plecaseră cu noaptea în cap.

Din acel moment bărbatul s-a jurat că nu va mai primi cât o trăi astfel de calici, care ştiu doar să mănânce bine, să facă pagube şi pe deasupra mai au şi nesimţirea să-şi bată joc de omul care i-a ajutat la greu. În concluzie, perechea năstrușnică a Fraților Grimm ne pune pe gânduri. Fiţi recunoscători faţă de persoana, care odată v-a întins o mână de ajutor!