Titlul: Povești (volumul include povestea Ileana cea șireată)
Autor: Ioan Slavici
Editura: OMNIBOOKS UNLIMITED
An apariție: 2016
Număr pagini: 224
Povesta Ileana cea șireată a fost publicată la 1 iunie 1872 în revista Convorbiri literare.
A fost odinioară un împărat care avea trei fete, dintre care cea mare era frumoasă, cea mijlocie era mai frumoasă, iar cea mai tânără, Ileana, atât de frumoasă, încât şi Sfântul Soare se oprea în cale, ca s-o vadă şi să se desfăteze de frumuseţea ei.
Într-o zi, tatăl celor trei copile a primit o scrisoare de la vecinul său, împărat puternic, prin care era înştiinţat că între ei se va isca o luptă grea. Înainte de a pleca la bătaie, împăratul şi-a chemat fetele pentru a le da ultimele sfaturi părinteşti dar şi câte o floare frumoasă, câte o păsărică veselă şi câte un măr fraged.
– A cărei floare se va veșteji, a cărei păsărică se va întrista şi al cărei măr va putrezi, despre aceea voi şti că nu şi-a păzit credinţa, grăi împăratul cel înţelept.
Când vestea plecării împăratului de acasă, de lângă odraslele sale, a ajuns la urechile celor trei fii ai împăratului vecin, flăcăii şi-au propus să meargă la cetatea cea cu trei surori ca să le răpească credinţa, aducând astfel multă supărare tatălui fetelor. Zis şi făcut. Băiatul cel mare a mers la fata cea mare, în timp ce mijlociul la fata mijlocie, însă fără un rezultat bun, căci băieţii le-au furat copilelor câte o sărutare după zile întregi de aşteptare pe la porţile castelului.
Ultimul, la încercatul norocului, a fost feciorul cel mic. Dar ce să vezi, Ileana, mezina, s-a arătat dornică să-l primească pe musafir în camera sa şi să-l pună la masă. Băiatul, nici bine nu s-a aşezat, că a căzut cu totul în pivniţa cea adâncă în care împăratul îi ţinea ascunse toate bogăţiile. Atunci, copila a început să ţipe după ajutor, iar gărzile au pus numaidecât mâna pe intrus. Fiul de împărat a fost dus la judecată: Douăsprezece fete pedepsite să-l scoată afară din ţară şi, când vor ajunge cu el la marginea ţării, fiecare să-i dea câte un sărutat.
După această ruşinoasă întâmplare, cei doi fraţi mai mari ai băiatului batjocurat, şi-au pus în gând să-i vină de hac Ilenei. Băieţii au trimis vorbă către cele două surori mai mari ale fetei, ca să-i ajute în răzbunarea faţă de mezină. Fetele s-au dat bolnave şi au pus-o pe Ileana să le aducă de la castelul împăratului vecin tot felul de lucruri: bucate alese, vin şi chiar două mere de aur. Deşi, vizita mezinei în vizuina lupului avea un alt motiv ascuns, răzbunarea flăcăilor, Ileana a ştiut cum să se descurce, cum să pună mâna pe darurile dorite şi cum să scape cu viaţă din cursa pusă la cale de surorile ei în complicitate cu cei doi băieţi.
Soarta i-a adus pe cei doi mezini, pe Ileana şi pe feciorul cel mic la împăratul vecin, în postura de soţ şi soţie. Chiar în noaptea nunţii celor doi, proaspătul ginere a dorit să se răzbune pe tânăra lui soţioară pentru tot răul făcut. Înarmat cu o sabie, acesta a trecut la atac, însă surpriză, băiatul a omorât o păpuşă de zahăr şi nu pe isteaţa Ileana. După acest episod, cei doi soţi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi, având parte de multă dragoste, noroc şi bunăstare.
Puteți citi pe blog și recenzia unui basm de Nicolae Filimon Omul de piatră.
