O lectură precum un special și prețios dar de Crăciun
Când primele laboratoare spațiale s-au desprins acum câteva decenii de la glie și au făcut cu ochiul din spațiul cosmic altor stabilimente pământești mult mai populare și mai vechi, mulți dintre noi s-au întrebat probabil dacă nu cumva se petrece o răsturnare de situație. Adică ceea ce se credea a fi cel mai slab agent al aventurii, un laborator discret și timid, a primit în premieră autorizație să facă o manevră neașteptată. Să fie plasat pe o orbită, deasupra Pământului, ca o temerară gazdă a activităților umane în cosmos. De atunci știința și tehnologia și-au câștigat statutul unor vedete, pe care le urmărim zilnic, în timp real, pas cu pas, de la cele mai mici realizări și rateuri, la cele mai răsunătoare izbânzi.
Tot de atunci orice are o explicație și dacă nu o știm asta nu înseamnă că nu o vom afla. Distanțele s-au micșorat și orice ne este accesibil. Chiar orice? Nu cumva atunci când afirmăm cu emfază „orice este posibil”, „orice putem face”, ne grăbim de fapt să spunem că avem încredere în orice și deci dacă cumva nu suntem autoironici atunci recunoaștem de fapt că suntem naivi?
Vă amințiți de Gretchen, protagonista basmului Crăiasa Zăpezii și de călătoria ei în Țara Laponilor pentru a afla vești despre Karl, băiețelul răpit de crăiasa ghețurilor? Hans Christian Andersen a trebuit să scrie cinci povestiri ca să descrie voiajul fetei care a bătut drum lung, pe jos, și care a intrat desculță în palatul de gheață, readucându-l la viață pe prietenul ei pierdut. Ce basm minunat!
De ceva vreme nici Laponia nu mai este un ținut la care se ajunge atât de greu, ca-n basmele de demult. Aici vin și pleacă, într-un frenetic du-te-vino zilnic, vizitatori din toate colțurile lumii. Văd cu ochii lor, ca pe ceva cât se poate de real, reședința oficială a lui Moș Crăciun din Rovaniemi, capitala Provinciei Laponia. Probabil nu foarte departe de casa darnicului moș se află și palatul de gheață al Crăiesei Zăpezii deci două obiective de poveste ar putea fi rapid bifate în agenda turistică a multora dintre noi precum oricare alt parc de distracție renumit. Bani, timp și dorință să avem că lucrurile sunt cât se poate de simplu de rezolvat.
Ceva care face ca într-adevăr Crăciunul să fie magic
Și tocmai pentru că totul este atât de simplu astăzi și, de ce nu, chiar agreabil, am primit ca pe un dar special lectura cărții În cautarea Sufletului Crăciunului acum, în ajunul sărbătorii magice.
Din mulțimea de părinți din România, doi dintre cei care trăiesc frumos au decis să scrie împreună, pentru copii și părinți, dar nu numai, o carte despre Crăciun. Mai exact un cuplu, formând un singur și discret autor R. D. Mottok, publica în anul 2014, la editura Trei, cartea intitulată În căutarea Sufletului Crăciunului. Cuprinsul ei nu este neapărat magic, cum nu-i o întâmplare că în această carte Moș Crăciun nu este decât un personaj secundar, la fel cum sunt și spiridușii, renii, bradul și magii, steaua Crăciunului, celelalte simboluri tradiționale din cultura noastră despre sărbătoarea Crăciunului.
Va trebui asemeni Amadorei, grațiosul înger păzitor al bradului de Crăciun, să fim foarte atenți, să ne ascuțim simțurile și să vibrăm din tot sufletul la tot ceea ce stă scris în carte, pentru că altfel ne va lua cale lungă, pagini nenumărate, ce mai, o poveste întreagă, ca să ne dăm seama cine este adevăratul personaj principal al Crăciunului. Să fie un joc de-a v-ați ascunselea?
Eu drept să vă spun m-am cam lăsat furată de firul poveștii și m-am bucurat de ea, iar la final am primit în dar o mare mulțumire sufletească.
Amadora și cei doi străjeri ai luminii Crăciunului, Yuri și Helena, sunt alertați în Noaptea de Ajun din cauza unei dispariții misterioase. Îngrijorarea îi prinde în menghina ei, rând pe rând, pe toți îngerii păzitori și pe toți străjerii luminii. Niciunul nu mai are pic de liniște și împreună anunță aceeași gravă pierdere suferită de pomul de Crăciun. Cu alte cuvinte mai sunt și alți dispăruți. Din fiecare casă, din fiecare brad, pe care trebuia să îl vegheze ei și colegii lor, lipsește acel ceva. Ce-i de făcut? Modele de cumințenie, făpturile acestea sfioase se simt acum vinovate. Se văd silite să-și părăsească în toiul iernii lăcașele înmiresmate din crenguțele bradului, căldura căminului, și să plece în căutarea dispăruților. Dar de ce atâta grabă și neliniște ca și cum Crăciunul cu totul ar fi în mare pericol?
Oamenii au în acest moment multe cunoștințe, știu mai toate secretele sărbătorii de Crăciun. Autorități-simbol precum Moș Crăciun, cei trei magi nu mai joacă decât un rol decorativ. Ar fi putut oamenii sărbători foarte bine Crăciunul și fără aceste decorațiuni. Mai foloseau simbolurile doar ca să-și înfrumusețeze evenimentul. Moș Crăciun nu părea să fie deranjat de noua situație, iar cei trei magi descoperiseră ura față de oameni și setea de putere. Căutările îi conduc pe gardienii Crăciunului și la alte concluzii. Că ei continuau să fie în serviciul acestei sărbători fără ca cineva să-i mai solicite, pur și simplu din obișnuință, datorie și noblețe. Bradul este în continuare frumos împodobit, copiii își primesc cadourile așteptate un an întreg. Dacă toate sunt bune și la locul lor atunci ce lipsește Crăciunului ca să fie Crăciun? Oare și oamenii, care cu greu își mai trimit unul altuia câte un gând neprihănit, născut din bunătate și mărinimie, simt ei oare la fel, că lipsește ceva?
Ființele umane participă doar indirect la această minunată poveste. Personajele cărții – ființe supranaturale – le poartă de grijă, îi pomenesc destul de des, așa că la finalul cărții, oamenii – copii și părinți – sunt doar beneficiarii fericiți ai faptelor nobile făcute de îngerașul păzitor și de prietenii lui.
Cât despre noi, cititorii, trebuie să recunoaștem că le-om fi știind și noi pe toate, dar ne scapă totuși ceva. Ceva care face ca într-adevăr Crăciunul să fie magic și toate realizările înfăptuite de om de la apariția sa pe Pământ până acum să merite efortul unei lungi călătorii.
Lecturi speciale, gânduri bune și un Crăciun desăvârșit! Pe curând!
