Casa Întunecată a surorilor Întunecate
Tessa Gray este protagonista primului volum, Îngerul mecanic, din seria Dispozitive infernale de Cassandra Clare, o adolescentă de numai şaisprezece ani, care pleacă în Anglia, traversând oceanul, pentru a-şi întâlni fratele, pe Nate. Lucrurile nu au decurs deloc bine pentru tânără deoarece aceasta a fost răpită de Surorile Întunecate, doamna Black şi doamna Dark, şi ţinută ostatică în Casa Întunecată. Cele două femei făceau parte din organizaţia secretă numită Pandemonium. În perioada în care a stat în casa celor două surori, Tessa a fost obligată să exerseze transformarea ei într-o altă persoană folosindu-se în acest proces de un lucru ce-i aparţinuse fiinţei în corpul căreia trebuia să pătrundă.
Fuga eroinei
Tessa a aflat că urma să fie căsătorită cu Magistrul. Acest gând a îngrozit-o pe adolescentă, determinând-o să-şi dorească cu ardoare să evadeze din casa groazei. Dacă prima încercare a fetei de a fugi a dat greş, iar în urma acestui gest, adolescenta a ajuns să fie legată de mâini şi de picioare, salvarea eroinei noastre a venit din partea unui necunoscut chipeş. William Herondale a pătruns în camera Tessei, cu gânduri bune, luând-o cu el, deci salvând-o din mâinile cumplite ale celor două femei. Oare credeţi că fuga celor doi a fost floare la ureche? Ei bine, nu. Cele două surori au trecut la luptă, căci în joc era trofeul cel mare, adică Tessa, care le putea aduce multe beneficii. În lupta dintre cele două tabere, doamna Black şi-a pierdut capul, la propriu, acesta fiind retezat de un cuţit. Din această încăierare nici Tessa nu a ieşit nevătămată, adolescenta a primit o lovitură puternică în cap, iar Will a fost nevoit s-o ducă la Institut pentru a i se acorda îngrijirile necesare în vederea vindecării rănii suferite. În timp ce sora sa era moartă, doamna Dark a dispărut pentru a-şi salva pielea.
Tessa a ajuns în casa vânătorilor de umbre
La Institut, Charlotte Branwell, şefa vânătorilor de umbre, i-a oferit musafirei câteva detalii despre lumea de Jos, o lume misterioasă. Tot şefa i-a promis Tessei că-i va căuta fratele şi că o primeşte să stea în Institut, oferindu-i astfel protecţie şi o prietenie adevărată.
Tessa purta la gât un înger, nu mai mare ca degetul copilei. Acest pandantiv era singura sa comoară sufletească rămasă în urma mamei sale, după deces. Statueta din alamă, avea aripi de bronz, mici ca cele de greier. Faţa-i era din metal, cu pleoapele în formă de semilună închise şi cu mâinile încrucişate pe o sabie. Un şănţişor subţire care trecea pe sub aripi permitea îngerului să fie purtat la gât pe post de medalion. Henry, soţul Charlottei fiind atras de acest obiect i-a cerut permisiunea Tessei de a-l examina puţin, în vederea găsirii câtorva secrete ascunse în spatele acestei statuete miniaturale.
În căutarea lui Nate, vânătorii de umbre au dat peste un nume cheie, de Quincey. Era cel mai periculos vampir din Londra, dar şi cel mai bătrân, iar acesta le putea divulga eroilor noştri mai multe date despre băiatul dispărut. Cum drumul până la renumitul vampir nu putea fi unul direct, la îndemnul lui Lady Belcourt, Tessa va lua chipul acesteia şi va pătrunde în casa lui de Quincey, la una dintre fastuoasele sale petreceri. Cum pericolul de a intra în cuibul vampirului este unul enorm, Tessa va fi însoţită de Will. Tot legate de numele de Quincey erau creaturile mecanice şi uciderea mudanilor. Vizita Tessei şi a lui Will în casa acestui vampir, trebuia să rezolve mai multe necunoscute de care depindeau mai multe vieţi.
Deghizaţi şi înconjuraţi de vampiri
Aflaţi în casa suspectului, Tessa şi Will au parte de două momente formidabile care au puterea de a ridica tensiunea oricărui cititor; primul moment fabulos este acela în care de Quincey vrea să se hrănească cu sângele lui Will, însă eroina noastră a intervenit la timp pentru a stopa evoluţia faptelor într-un mod neplăcut. Iar al doilea moment neaşteptat este acela în care liderul vampirilor se hrăneşte chiar din trupul lui Nathaniel, fratele Tessei.
În războiul dintre vampiri şi vânătorii de umbre, eroina noastră a avut rara şansă încununată cu mult curaj de a trage cu pistolul în de Quincey. Acest gest nu a fost încoronat de succes, dar cu toate astea, Tessa şi-a atins scopul iniţial, salvându-şi fratele şi luându-l cu ea în Institut.
Ca orice fată, Tessa a visat ca primul ei sărut să fie unul pasional, tandru cu băiatul care o va iubi cu adevărat, însă nu a fost aşa; primul sărut al fetei a fost foarte scurt, de disperare şi foarte sălbatic cu gust de apă sfinţită şi sânge, iar norocosul a fost chiar Will.
Un lucru deloc de neglijat este faptul că vânătorii de umbre nu-şi spun niciodată „la revedere” sau „noroc” înainte de vreo luptă.
Clipa tulburătoare descrisă de scriitoare este acela în care Institutul este invadat de o armată de monştrii mecanici. Dacă vânătorii de umbre se aflau în încăpere poate nu era o problemă aşa mare vizita neaşteptată a musafirilor nepoftiţi, însă cum poate Agatha, Sophia şi Tessa să le ţină piept acestor soldaţi metalici?
Trădare la o vizită neașteptată
Ce poate fi mai dureros decât trădarea propriului frate? Deşi Nate a spus o poveste despre Mortmain, pe care vânătorii de umbre au luat-o de bună, adevărul era undeva departe. În continuare băiatul a ţinut legătura cu acest monstru, omiţând să-i spună măcar surorii sale că Mortmain este de fapt Magistrul. Cu toate acestea, Nate nu regretă nimic, fiind în continuare dornic să i-o ofere pe tavă, pe sora sa, Magistrului.
Nici Thomas nu a scăpat cu viaţă în urma vizitei neaşteptate, la Institut, a monştrilor mecanici conduşi de Mortmain.
Singura cale de a se asigura că Mortmain o lasă în pace, Tessa a găsit-o în înfigerea unui cuţit în propria-i inimă. A fost o mişcare neaşteptată din partea fetei, însă în clipele acelea de panică ce putea face sărmana pentru a nu cădea în mâinile monstrului?
Finalul este paşnic, fără prea multă încărcare emoţională pentru cititor. Tessa află de la Will că nu poate deveni mamă, lucru care o pune puţin pe gânduri. Pentru a afla mai multe detalii despre eroii seriei Dispozitive infernale de Cassandra Clare, vă invit la lectură; cititul reprezintă metoda cea mai accesibilă creierului pentru a funcţiona la parametrii normali. Cititul ţine deci boala Alzheimer la distanţă.
Pe blog puteți citi și alte recenzii la cărțile scriitoarei Cassandra Clare.
