Între autorii în viață, scriitoarea americană Danielle Steel este neîntrecută ca succes comercial, clasându-se, după numărul de exemplare vândute, și pe locul patru între autorii din toate timpurile. Ea are și o biografie demnă de un roman aventuros.
Originile sale sunt la fel de insolite: tatăl un imigrant german cu rădăcini evreiești, iar mama portugheză. Numele său complet, Danielle Fernandes Dominique Schuelein-Steel, exprimă aceste două versiuni ereditare.
S-a născut pe 14 august 1947, în New York, și a fost educată în spirit catolic, în adolescență dorindu-și chiar să se călugărească. Cea mai mare parte a copilăriei și-a petrecut-o în Franța.
Am putea spune și că a fost făcută pentru o carieră artistică: scria în copilărie povești, iar în adolescență compunea poezii. Studiile sale au fost tot în direcție artistică: a absolvit Lycée Français de New York, în 1963. În același an, a studiat literatura și designul la Parsons School of Design, continuând apoi la New York University din 1963 până în 1967.
Puterea de muncă, pasiunea pentru literatură și experiența unei vieți tumultuoase i-au garantat, se pare, succesul. Scrie câteva cărți pe an, am putea spune, la propriu, pe bandă rulantă, pentru că un proiect se întinde pe durata a doi ani și jumătate, însemnând că lucrează în paralel la mai multe cărți. Iar maternitatea, în cazul ei, i-a creat un avantaj: dorind să petreacă mai mult timp cu copiii săi ziua, a reușit să câștige pentru scris din orele pe care alții le dorm noaptea, rezervând doar patru ore somnului.
Fiecare roman scris de Danielle Steel este un bestseller, iar formula câștigătoare se bazează pe subiecte care adesea gravitează în jurul unor familii bogate marcate de momente de criză și umbrite de probleme care conduc la infracționalitate și sinucidere. Totuși scriitoarea aduce în prim plan și aspecte mai puțin strălucitoare sau răsunătoare: incestul, sinuciderea, divorțul, războiul sau Holocaustul.
Romanele sale au fost traduse în 28 de limbi și circulă în 47 de țări din întreaga lume.
Danielle Steel a scris de asemenea poezii, cărți dedicate copiilor – seriile Max & Martha și Freddie, dar și cărți din afara domeniului beletristic.
Douăzeci și două din romanele ei au fost adaptate pentru filme de televiziune, două dintre ele fiind nominalizate pentru Globul de Aur. Romanul The Ghost a fost ales să fie ecranizat pentru cinematografie în 1998, iar în 2005, New Line Home Entertainment a încheiat un acord cu scriitoarea pentru adaptarea a 30 din romanele sale pentru tot atâtea filme pe DVD-uri.
A obținut pentru activitatea sa literară și culturală numeroase premii, dintre care le menționăm pe două dintre cele mai inedite:
2002 – decorația acordată de guvernul francez – Officier of the Ordre des Arts et des Lettres, pentru contribuțiile sale la cultura lumii.
2009 – distincția „Distinguished Service in Mental Health Award” (pentru prima dată acordată unei persoane din afara sistemului medical) de la Spitalul Prezbiterian New York, Departamentul de Psihiatrie, Columbia University Medical School și Cornell Medical College.
Cât despre popularitatea autoarei, cele peste un milion o sută de mii de like-uri pe pagina ei de facebook vorbesc de la sine.
Anca Spiridon
Îngerul Păzitor (Johnny Angel – 2003)
Romanul „Îngerul păzitor” de Danielle Steel debutează cu prezentarea poveștii de dragoste a doi adolescenți, Johnny Peterson si Becky Adams. Aceștia formau cuplul perfect atât în realitate cât și în ochii apropiaților. Johnny Peterson era cel mai bun elev dintre toți cei aflați în ultima clasă de liceu și, de patru ani, era vedeta echipei de fotbal și a celei de alergări. Tot de patru ani, el și Becky Adams erau un cuplu.
Mai erau două zile până la balul de absolvire așa că toți colegii lor își făceau griji în privința ținutei lor sau chiar a partenerului sau partenerei; pentru cei doi îndrăgostiți aceste griji nu însemnau o problemă deoarece se aveau unul pe altul, iar Johnny îi luase iubitei sale rochia pentru marele eveniment.
Cea mai frumoasă zi din viața unui elev, ziua absolvirii, s-a transformat în ultima zi pentru mai mulți tineri, printre care se afla și Johnny. Acesta și-a pierdut viața într-un accident tragic în care fuseseră implicate cinci mașini și un camion, iar iubita sa se alesese doar cu o rană pe obraz.
Mama tânărului, Alice, a acceptat cu greu pierderea fiului său; după înmormântarea acestuia starea doamnei Peterson se înrăutățea văzând cu ochii, iar într-o zi s-a trezit vomitând sânge și chiar și-a pierdut cunoștința. Acest semn îngrijorător a adus-o pe Alice pe patul de spital.
Legătura specială pe care a avut-o Alice cu fiul său cel mare, Johnny, a fost mai puternică decât bariera dintre viață și moarte, așa ca băiatul și-a părăsit mama doar fizic, căci altfel era în permanență alături de ea.
La patru luni după nefericitul accident, băiatul i-a apărut mamei sale în vis, pe când aceasta era pe patul de spital. Întâlnirea dintre cei doi i-a făcut acesteia numai bine și astfel a început sa dea semne de însănătoșire. Întâlnirile celor doi nu se petreceau doar în vis, femeia își vedea băiatul lângă ea, chiar și în orice colț al încăperii în care se afla.
Scriitoarea ne prezintă viața unei familii (Peterson), cu bune și cu rele, cu bucurii și cu necazuri; familia avea trei copii: Johnny, Charlotte și Bobby – un copil special care nu vorbea, însă care era capabil să perceapă tot ceea ce se întâmpla în jurul său; mama lor, Alice, era o femeie iubitoare care încerca să-și facă copiii fericiți, în timp ce tatăl lor, Jim, își petrecea marea majoritate a timpului în fața televizorului, bând bere și uitând de familie și de copii.
Johnny, după moarte sa, a luat chipul îngerului păzitor pentru persoanele la care ținea și pe care le iubea, astfel a încercat sa-i facă fericiți umplându-le golurile sufletului: Becky a început o nouă relație cu Buzz, Pam, mama acesteia, și-a găsit sufletul pereche în Gavin, căci soțul său, Mike, murise, iar Bobby a început să vorbească, în timp ce Jim a renunțat la băutură.
Când toate aceste misiuni au fost îndeplinite, sarcina lui Johnny pe pământ a luat sfârșit; acum despărțirea de băiatul său era definitivă, însă Alice aștepta încântată venirea pe lume a noului membru al familiei care creștea în pântecul său.
Romanul„Îngerul păzitor”, pe mine personal, nu m-a atras în mod deosebit, însă nu toți avem aceleași gusturi și păreri. Este o carte ușor de citit, iar subiectul emoționant. Merită să încercați.
Florina Dinu
